Țările Baltice și Ungaria blochează parcursul european al Republicii Moldova. Ucraina, piatră de moară pe altarul Chișinăului

Volodimir Zelenski dorește nimic mai puțin decât o decizie oficială privind deschiderea negocierilor la UE pentru aderarea țării sale. O cale europeană clară pentru Ucraina ar fi percepută ca o garanție a securității, dar nu există un consens în această privință. Ce alte garanții poate aduce UE acestei țări? Nici în această privință nu există un consens. Republica Moldova nu are șanse să se desprindă de Ucraina, din cauza țărilor Baltice, iar Ungaria blochează deschiderea negocierilor de aderare pentru Ucraina.

Mette Frederiksen și Volodimir Zelensky discutând la Copenhaga (credit: Mette Frederiksen/Instagram)

O decizie informală a miniștrilor UE programată pentru 16 septembrie a fost salutată de președintele ucrainean săptămâna trecută în timpul discuțiilor de la Copenhaga, spun sursele.

Decizia era așteptată pentru prima dată la începutul acestei luni, pe doi septembrie, dar a fost amânată din cauza opoziției Ungariei față de candidatura ucraineană la UE.

Scenariul alternativ, în care Moldova ar fi mers mai departe fără Ucraina și ar fi deschis toate discuțiile („clustere”) acum, a fost, de asemenea, abandonat între timp.

Motivul este că unanimitatea UE este necesară atât pentru deschiderea clusterelor, cât și pentru decuplarea a două țări care doresc integrarea în UE în același timp. Din moment ce statele baltice se opun să lase Ucraina în urmă, nici Moldova nu poate merge mai departe.

Iată-ne, așadar, cu două țări în strânsoarea birocrației europene, aparent blocate de Ungaria (cel puțin Ucraina) pe drumul lor spre adeare și un impas instituțional.

UE caută o cale de ieșire din acest lucru, căutând modalități de a renunța la votul unanim în procesul decizional în domeniul afacerilor externe. Acest lucru nu va ajuta prea mult, chiar dacă se va face, deoarece unanimitatea se va aplica în continuare dosarelor de extindere.

Moldova este prinsă în impas și se simte amară din cauza asta, dar nu o va arăta. Președintele Maia Sandu, care a făcut aluzie în vară la posibilitatea de a părăsi Ucraina în toamnă, a renunțat și ea la idee.

În discursul său pronunțat în timpul plenului Parlamentului European de la Strasbourg pe 9 septembrie, ea a spus doar ceea ce deputații europeni știau deja:

„Stabilitatea noastră este stabilitatea voastră. Pacea noastră este pacea Europei. Dacă democrația noastră nu poate fi protejată, atunci nicio democrație din Europa nu este sigură.”

Deși nimeni din UE nu are o potențială problemă cu deschiderea clusterelor de „negocieri” UE, cazul Ucrainei este ușor diferit.

Există veto-ul maghiar, desigur, dar în spatele încăpățânării lui Viktor Orban se află realitatea altor lideri UE care gândesc la fel, doar că nu trebuie să o spună, deoarece procesul este deja blocat.

Va fi interesant de observat care lider UE va fi primul care își va schimba narațiunea actuală dacă, printr-un miracol, Ungaria decide să renunțe la veto.

Emmanuel Macron, deja un adversar cunoscut al extinderii UE și un susținător puternic al unei uniuni politice oferite tuturor vecinilor care nu vor deveni niciodată membri.

Există, desigur, și poziția olandeză de lungă durată față de orice adăugire ulterioară la bloc. Poate vă amintiți referendumul din 2016, când alegătorii olandezi au respins Acordul de asociere al Ucrainei cu UE.

Există, de asemenea, neîncrederea guvernului spaniol când vine vorba de amenințarea rusă împotriva Europei și celebrul citat al lui Pedro Sanchez din martie anul trecut: „Rusia nu-și va aduce trupele peste Pirinei”.

Și apoi trebuie luată în considerare Comisia Europeană. Desigur, cea de-a doua echipă a Ursulei von der Leyen acționează conform instrucțiunilor guvernelor UE, dar poate gândi și acționa oarecum independent.

Prin urmare, comisarul UE pentru extindere, slovena Marta Kos, susține foarte mult procesul și acționează în consecință.

Ea își construiește o imagine publică solidă pe termen scurt și mediu, deoarece ar putea reveni în politica slovenă anul viitor. Dacă pleacă de la Bruxelles, ce se întâmplă atunci?

Și mai este și personalul serviciilor de extindere (DG NEAR) a Comisiei Europene. Ei laudă eforturile Moldovei de a menține cursul, dar indică faptul că politicienii ucraineni sunt uneori necooperanți și negociază totul cu Bruxelles-ul, „în timp ce nu este nimic de negociat cu adevărat” – spun sursele.

Una peste alta, după o vară aglomerată în care s-a promis o deschidere a discuțiilor atât cu Moldova, cât și cu Ucraina în septembrie, diverși lideri europeni sunt acum foarte tăcuți.

Guvernul polonez a sugerat pentru prima dată un posibil succes timpuriu în iunie, în timp ce avea președinția semestrială a UE, apoi a făcut un pas înapoi și a lăsat Danemarca să facă treaba. Ministrul de externe polonez Radek Sikorski spunea: „Sper că Danemarca va reuși acolo unde am eșuat”.

Lucrul trist este că Polonia nici măcar nu a încercat să ocolească Ungaria sau altceva.

Cu alegerile prezidențiale de la sfârșitul lunii mai și opiniile alegătorilor despre Ucraina puternic polarizate, coaliția guvernamentală condusă de Donald Tusk a preferat să evite controversa. Și totuși a pierdut alegerile…