Telefonul pierdut de la „Moldova-Film”

Cătălin a venit la Chişinău pentru o mică vacanţă, căci de patru ani locuieşte la Moscova. La întoarcerea la Chişinău, sentimentele lui erau amestecate: pe de o parte, venea în oraşul în care a copilărit, oraşul natal, unde şi acum locuieşte mama lui; pe de altă parte, Chişinăul n-a fost tocmai recunoscător pentru tot ce a făcut tatăl lui, Anatol Codru, al cărui nume, după ce s-a stins, se aude la noi tot mai rar.

Filmul lui Anatol Codru Trânta, turnat în 1968, a fost premiat de două ori, o dată chiar în 1968, Premiul I pentru regie la Festivalul de filme din oraşul Minsk şi anul acesta la Festivalul de filme sportive din Moscova. Şi, acum, observaţiile: niciun ziar de limba română din Moldova n-a dat măcar o ştire despre premiul luat de filmul lui Anatol Codru. În rusă am văzut ştirea în Komsomolskaia Pravda, ceea ce mă face să înţeleg de ce are o aşa popularitate şi vânzări impresionante în Moldova. Altă observaţie: chiar dacă Cătălin Codru era în timpul festivalului la Moscova, premiul nu i-a fost înmânat lui, deşi aşa ar fi fost normal. Mai mult, familia Codru a aflat despre premiu din presă, nimeni nu i-a sunat să-i felicite. Premiul a fost luat de Nicolae Juravschi şi înmânat mai târziu, la Chişinău, lui Sandu Vasilache, directorul Studioului „Moldova-Film”.

Nimeni nu-i profet în ţara lui, dar noi nu vorbim de profeţi, ci de oameni care au făcut ceva pentru Moldova, pe care merită să ni-i amintim şi să-i cinstim. Zilele astea am văzut circulând pe internet un filmuleţ în care actorul şi regizorul rus Dmitri Astrahan recita un poem de Anatol Codru, în cadrul proiectului Poezia care ne uneşte. Din păcate, pe noi poezia nu ne mai uneşte, iar premiile luate de un poet doar dezbină. Oare n-ar fi frumos să vedem un filmuleţ cu Sandu Vasilache în care recită un poem de Anatol Codru? Nu de alta, dar premiul pentru Trânta a ajuns la „Moldova-Film”, nu la familia Codru…

Cazul poetului şi cineastului Anatol Codru e reprezentativ pentru noi. Un om a fost bun, atât cât a fost viu şi a făcut ceva pentru noi. Deşi a fost preşedintele Uniunii Cineaştilor şi a lucrat în calitate de regizor la Studioul „Moldova-Film”, i-a dispărut portretul din galeria oamenilor ce au contribuit la dezvoltarea studioului. Dacă nu-i cinstim memoria, de ce îi luăm premiile? Şi oare când cineva de la „Moldova-Film” va avea bunul-simţ măcar s-o telefoneze pe soţia lui Anatol Codru, s-o anunţe că premiul e la ei?

P.S. În curând veţi putea viziona o emisiune Timpul cu Terente, ce conţine un interviu cu fiul poetului şi cineastului, Cătălin Codru.