De la o vreme, prin Chişinău şi pe site-urile de publicitate au apărut multe anunţuri de genul: TEZE DE LICENŢĂ, TEZE DE AN, LUCRĂRI DE DIPLOMĂ. Apelând numerele de contact indicate, poţi auzi: „Realizăm teze de licenţă – până la 80 de pagini (introducere, trei capitole, subcapitole, note la subsol, concluzii, bibliografie). Vă oferim TEZE veridice şi, cel mai important – NU CULESE DIN ENORMA LADĂ DE GUNOI CARE ESTE INTERNETUL… Nu cerem niciun avans. Mizăm pe corectitudine, pe încredere reciprocă. Teza se pune la dispoziţia dvs. în format electronic şi tipărită. Domeniile – economie, drept, relaţii internaţionale, jurnalism, literatură etc.”. Este un mesaj foarte atrăgător pentru tinerii care nu doresc să-şi piardă zilele şi nopţile studiind şi scriind teze.
Mă îndoiesc de legalitatea acestei afaceri, dar este una profitabilă pentru acei care au experienţă în domeniul „tezelor”. A mai fabrica încă una nu pare complicat, mai ales că ea îţi va aduce în buzunar 100-200 de euro. Suma solicitată pentru servicii variază în funcţie de tema tezei şi, desigur, de garanţia că teza va fi apreciată cu o notă bună. În plus, ce poate să te asigure mai bine decât o teză scrisă chiar de profesorul de la facultatea la care studiezi?
Din curiozitate, m-am prezentat drept studentă la Facultatea de Drept, Facultatea de Relaţii Internaţionale şi Facultatea de Economie, şi, la întrebarea „Ce garanţie puteţi să-mi daţi?”, la trei din şapte numere de telefon apelate de mine am primit răspunsuri de genul: „Colaborăm cu un profesor de la facultatea dumneavoastră”. Am încercat să discut şi cu un profesor de la Facultatea de Drept. Ştiam că şi el scrie teze, dar a refuzat să-mi răspundă imediat ce m-am prezentat.
O studentă de la Facultatea de Relaţii Internaţionale şi Ştiinţe Politice, care a preferat să nu-şi divulge numele, mi-a mărturisit că ea şi-a cumpărat teza, deoarece consideră că ar pierde timpul cu elaborarea ei. Mai bine merge să-şi caute un loc de muncă decât să scrie teza. Alţi studenţi mi-au spus că n-au timp şi că nu văd o utilitate în a scrie teza.
Nu există o statistică, dar amploarea cu care apar anunţurile arată că „fabricanţii de teze” nu duc lipsă de clienţi. Sigur, fiecare se descurcă aşa cum poate şi fiecare îşi scoate banul de unde poate. Totuşi, e îngrozitor să te gândeşti la specialiştii de mâine, care astăzi obţin studii plătite de părinţi, după care aceştia le plătesc şi tezele scrise de alţii… Cu ce se deosebesc ei de acei care îşi cumpără diplomele?
Olesea Osoianu,
stagiară la TIMPUL
