Vorbind la nivel microcosmic, catalizatorul pentru revoltele din Londra a fost moartea lui Mark Duggan, un bărbat de 29 de ani, din Tottenham, care a fost împuşcat de poliţie în timp ce aceştia încercau să-l aresteze pe 5 august.
Însă contextul istoric este încărcat: Brixton a fost scena infamului timp de două nopţi de revoltă şi în 1981. (În 1981, revoltele au început, de asemenea, printr-o confruntare dintre poliţie şi un civil). Atunci, Poliţia Metropolitană, într-un comunicat oficial, aminteşte despre acele revolte în acest fel:
„ 299 poliţişti au fost răniţi şi cel puţin 65 civili. 61 de maşini private şi 56 de vehicule de poliţie au fost deteriorate sau distruse. 28 de sedii au fost arse şi altele 117 au fost deteriorate şi jefuite. Au fost făcute 82 arestări. Cocktailurile Molotov au fost aruncate pentru prima dată pe teritoriul Marii Britanii”.
Ca şi în cazul protestelor din 1981, revoltele din acest sfârşit de săptămână au venit mai devreme în contextul apropierii perioadei de adoptare a tăierilor drastice în serviciile publice şi sociale. Tottenham, cu o populaţie numeroasă din Africa şi insulele Caraibe, are cea mai mare rată a şomajului în Londra. Multe dintre locurile de muncă din această zonă sunt dependente de finanţarea publică.
În golul lăsat de politicienii plecaţi în vacanţă, David Lammy, deputat care reprezintă Tottenham în Parlamentul de la Londra, a fost lăsat singur să se descurce cu mass-media în timpul violenţelor din Londra.
Stând în picioare, lângă nişte clădiri arse, David Lammy a spus reporterilor: "Marea majoritate a oamenilor din Tottenham au respins ceea ce s-a întâmplat. O comunitate care a fost deja rănită, a smuls inima din ea".
Aceasta în timp ce astăzi, Nick Clegg a catalogat evenimentele din week-end drept "furturi şi violenţe inutile şi oportuniste – nici mai mult, nici mai puţin", şi, într-un fel, au fost: este puţin probabil ca cei care au furat tenişi de la „Foot Locker” au făcut-o pentru a avea ce purta la funeraliile lui Mark Duggan. Dar, în cazul în care aceştia au fost oportunişti, unde au fost ei între 1981şi acum? În inima agitată a unei naţiuni anxioase, revoltele au părut a fi ca cea mai recentă "ciumă".
Autorul materialului, Lauren Collins, a mai menţionat că toată lumea care spunea ceva despre revoltele din Londra păreau să implice cuvântul "social": servicii sociale, tulburări sociale, presa socială.
De asemenea, protestatarii au fost cu un pas înainte faţă de poliţie prin intermediul BlackBerry Messenger. Unii dintre protestatarii şi-au făcut poze pe telefoanele mobile, având în spate magazine sau coşuri de gunoi în flăcări ca "trofee" instantanee.
Noaptea este neagră, focul este portocaliu. Nu e Toscana…
Sursa: newyorker.com (V.P.)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
