La 25 martie 101, împăratul roman Traian părăseşte Roma şi îşi începe campania sa de cotropire a Daciei. Împăratul traversează Dunărea pe poduri de vase la Laederata (Ramna) şi Dierna (Orșova) pătrunzând prin Banat în Dacia. La Tapae, în vara anului 101, regele dac Decebal încearcă să oprească înaintarea romană. Crâncena şi îndelungata bătălie se încheie însă cu victoria romană. Spre sfârşitul anului 101, importante forţe dace, aliate cu sarmaţi şi bastarni, traversează Dunărea şi pătrund în Moesia, obligându-l pe împăratul Traian să se deplaseze spre noul teatru de război deschis de Decebal. Ingeniosul plan strategic, care-l face pe Traian să nu poată exploata succesul de la Tapae, se prăbuşeşte însă după înfrângerea forţelor lui Decebal în iarna şi primăvara anului 102 (la Nicopolis ad Istrum şi în Dobrogea la Adamclisi), inițiativa militară trecând definitiv în tabăra adversă. În toamna anului 102, îndârjita rezistenţă a lui Decebal îl obligă pe Traian să încheie pacea cu regele dac, pace înţeleasă însă de ambele tabere doar ca un simplu armistiţiu. Din ordinul lui Traian, Apolodor din Damasc, cel mai vestit inginer al epocii, înalţă, între Drobeta şi Pontes, în anii 103-105, un durabil pod peste Dunăre, pe care legiunile romane îl trec în vara anului 105, iniţiind cel de-al doilea război dacic.

26 martie 1895

Apare ziarul „Moș Teacă” de Anton Bacalbașa

La 26 martie 1895 apare la Bucureşti, România, ziarul de orientare antimilitaristă „Moş Teacă”, condus de Anton Bacalbaşa. Ziarul a apărut până la 18 martie 1901.
Anton Bacalbașa, fiul serdarului Costache Bacalbașa, fost polițai al orașului, s-a născut la Brăila. Considerat „unul dintre cei mai mari poeți ai prozei gazetărești”, a fost și un poet liric. Înainte să devină umoristul plin de vervă și de spirit și polemistul redutabil care a fost stimat până și de adversarii săi[1], creatorul lui Moș Teacă și apropiatul colaborator al lui Caragiale la „Moftul român”, și-a făcut debutul, în 1880, la „Literatorul” lui B. Florescu, Al. Macedonski și Th. Stoenescu, cu poezii lirice care vădeau resursele impresionante ale talentului său (vezi între altele „La Rosmersholm”). Anton Bacalbașa a fost și întemeietorul revistei „Adevărul literar”.
27 martie 1918

Sfatul Ţării votează actul Unirii cu România

La 27 martie 1918 (9 aprilie 1918, stil nou), în prezenţa prim-ministrului României Al. Marghiloman, Sfatul Ţării al Republicii Democratice Moldoveneşti votează actul Unirii cu România. Unirea cu România a fost aprobată cu o largă majoritate de voturi: 86 pentru, trei contra, 36 abţineri, 13 absenţi.
După votare, prim-ministrul român Marghiloman vine cu o declaraţie în care afirmă: „În numele poporului român şi al Regelui său Majestatea Sa Ferdinand I, iau act de hotărârea Sfatului Ţării şi proclam Basarabia unită, de data aceasta pentru totdeauna, cu România una şi indivizibilă".
În Actul Unirii se menţiona: „În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă acum o sută de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu Mama sa, România". Actul cuprinde şi 11 condiţii.

28 martie 1661

Moare Vasile Lupu

La 28 martie 1661, la Constantinopol, se stinge din viaţă Vasile Lupu, domnitorul Moldovei, ctitor al Bisericii Trei Ierarhi din Iaşi.
Prin prestigiul său personal pe plan intern şi prin legăturile întinse în afară, Vasile Lupu a dat o nouă strălucire Principatului Moldovei. Influenţa lui în Răsărit era aşa de mare, încât după dorinţa lui punea sau scotea din scaun patriarhii din Constantinopol, Alexandria şi Ierusalim, pe care îi susţinea cu banii săi. Intervenţia lui Vasile Lupu l-a pus ca mitropolit în Alba-Iulia pe Ilie Iorest, în 1640.
Vasile Lupu a zidit mai multe biserici, dintre care cea mai frumoasă este cea numită Trei Ierarhi de la Iaşi, pe lângă care a înfiinţat o şcoală şi o tipografie. Domnia lui relativ lungă a asigurat un nou avânt culturii bisericeşti. Mai ales prin zelul mitropolitului Varlaam, s-au tipărit mai multe cărţi bisericeşti („Carte românească de învăţătura duminicelor de peste an”, Iaşi, 1643; „Răspunsuri la Catehismul Calvinesc”, Suceava, 1645), dar şi o carte de legi, „Pravilele împărăteşti”. În acest fel s-a mai făcut încă un pas important în introducerea limbii române în biserică şi stat. „Predoslovia” domnitorului Vasile Lupu la „Cartea românească de învăţătură” („Cazania”) a mitropolitului Varlaam, se adresa către „toată seminţia românească, pretutinderea ce se află pravoslavnici într-aciastă limbă", arătându-se că s-a scris lucrarea pentru ca să „dăruim şi noi acest dar limbii româneşti, carte pre limba românească”.

29 martie 2004

România devine membră NATO

România a devenit membru al NATO, alături de alte șase state est-europene invitate la summitul de la Praga din noiembrie 2002.

La 29 martie 2004, cele șapte state invitate la summitul NATO de la Praga să devină membre ale Alianței (Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia, Slovenia), printre care și România, au depus instrumentele de aderare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianței Nord-Atlantice.

Ceremonia de depunere a instrumentelor de ratificare a protocoalelor de aderare la NATO a avut loc la Departamentul de Stat al SUA din Washington. La festivitate au participat premierii celor șapte state – România, Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia și Slovenia -, alături de secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, și de președintele SUA, George W. Bush. România a fost reprezentată de premierul Adrian Năstase, de ministrul Afacerilor Externe, Mircea Geoană, de ministrul Apărării Naționale, Ioan Mircea Pascu, și de consilierul prezidențial Corina Crețu.

Depunerea instrumentelor de ratificare a Protocoalelor de aderare la NATO a fost urmată pe 2 aprilie de ceremonia înălțării drapelelor de stat ale noilor țări membre. De această dată, la festivitate au luat parte numai ministrul Afacerilor Externe și ministrul Apărării Naționale. Cei șapte miniștri de Externe au fost întâmpinați de secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, fiind apoi salutați de omologii lor din celelalte 19 state membre.

Integrarea în NATO a marcat revenirea României în familia țărilor din comunitatea democratică euroatlantică. Pentru a accentua semnificația și importanța istorică a integrării României în organizația nord-atlantică, a fost promulgată Legea nr. 390/2004 privind instituirea Zilei NATO în România, în prima zi de duminică a lunii aprilie.

30 martie 1853

S-a născut Vincent Van Gogh

Vincent Willem Van Gogh a fost un pictor olandez postimpresionist ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii și impactul emoțional. Van Gogh și-a petrecut copilăria la Haga, după care a plecat în Anglia. Acolo a vrut să devină pastor, la fel ca tatăl său, și, din 1879, a lucrat ca misionar într-o regiune minieră din Belgia. În acest timp, a început să schițeze oameni din comunitatea locală și, în 1885, a pictat prima sa operă de succes, „Mâncătorii de cartofi”. Paleta lui de atunci conținea tonuri închise. În martie 1886, artistul s-a mutat la Paris și acolo i-a descoperit pe impresioniștii francezi. A ajuns la Arles unde a colaborat cu pictorul Paul Gauguin. Din cauza nebuniei, Van Gogh l-a atacat pe Gauguin cu briciul. Gauguin a reușit să fugă, iar Van Gogh și-a tăiat în acces urechea. S-a internat la spitalul din Saint-Rémy-de-Provence. Pentru că nu era sigur de vindecare, Theo, fratele său, l-a trimis la doctorul Gachet în orașul Auvers-sur-Oise. La 27 iulie, Van Gogh a ieșit din cameră să picteze pe câmp.
Van Gogh a realizat peste 2000 de opere de artă, în jur de 900 de picturi și 1100 de desene și schițe. Astăzi multe dintre operele sale, inclusiv numeroasele lui portrete, peisaje și picturi cu floarea-soarelui se numără printre cele mai cunoscute și cele mai scumpe din lume. Fiind puțin apreciat în timpul vieții, faima sa a crescut în anii de după moarte. Astăzi, el este în general considerat ca fiind unul dintre cei mai importanți pictori din istorie.

31 martie 1877

Mobilizarea generală pentru Războiul de Independență

La 31 martie 1877, Guvernul României decide mobilizarea generală a armatei pentru Războiul de Independenţă. Decretul de mobilizare generală datează din 6 aprilie 1877 şi aduce sub arme aproximativ 100.000 de oameni. Trupele române ocupă poziţii de apărare pe Dunăre.