…Serios subiect de discuți pe timp de cumplită secetă. Dar nu asta e problema. Problema e că niciunul din participanții la dezbatere nu s-a gândit și nu a vorbit despre un alt aspect, deloc neglijabil, al problemei: dar ce are de câștigat muritorul simplu de pe urma acestor clasamente? Ce se schimbă în viața lui, de exemplu, dacă luna asta pe locul întâi în topul celor mai populari politicieni a rămas premierul Vlad Filat, președintele Timofti a urcat spectaculos pe locul trei, iar Cutărică a coborât trei trepte? Dar ce se va întâmpla, de exemplu, dacă în luna noiembrie primarul Chirtoacă va urca pe locul întâi, iar Voronin va coborî tocmai pe locul 20 – vor costa facturile la căldură mai ieftin și va fi mai puțin comunism în R. Moldova?
Am simplificat puțin problema pentru a demonstra că popularitatea politicienilor – așa cum e prezentată ea în diverse topuri și clasamente nu reflectă vreo realitate, nu e consecința performanțelor obținute de politicieni. Astfel, nu-s rare situațiile când într-un minister starea e mai mult decât jalnică, iar ministrul respectiv să fie în fruntea topurilor ori când un oraș se sufocă în mizerie, iar edilul să ocupe, constant, un loc de cinste în top. Oare timp de opt ani de zile, cât a dus Moldova de râpă, nu a fost Voronin liderul tuturor topurilor și clasamentelor? Este evident, deci, că topurile nu reflectă nicidecum 1. valoarea reală a personalităților politice și 2. contribuția lor personală la binele comun. Când experții dau note politicienilor pentru un top sau pentru altul, fără să dorească acest lucru ei pornesc nu de la aceste două criterii, ci de la „prezența” acestora în presa scrisă, emisiuni radio și tv, de la declarațiile scandaloase făcute de ei ș.a.m.d. Odată, la o recepție, un cunoscut politician, mă ruga, mai mult în serios decât în glumă: de ce nu mă mai critici, scrie de rău, dar scrie, că mă uită lumea…
În legătură cu aceasta, mai apare o problemă, legată de responsabilitatea și onestitatea jurnalistului. Uneori nu realizăm că, în mod „ciudat”, prezența permanentă în știri, aduce în topuri, și încă pe un loc „bun”, nulități politice… notorii și că această prezență în topuri sporește gradul de influență a acesteia asupra societății. Într-un cuvânt, topurile şi clasamentele sunt şi ele, într-o măsură mai mică sau mai mare, instrumente de manipulare a opiniei publice.
Ca jurnalist, întotdeauna m-am simțit jignit când unii reporteri fac știre de presă din orice strănutat al unui politician, când despre un fapt cu totul insignifiant se face o știre cu un titlu de-o șchioapă, aranjat din trei rânduri. Sigur că aici e vorba ori de „corupție jurnalistică”, ori de neprofesionalism cras.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
