Am văzut foarte multe lucruri minunate, dar, de asemenea, unele proaste. Şi sunt destul de sigur că voi căpăta mai multă experienţă în ultimele câteva săptămâni.

De multe ori m-am plimbat pe străzile din Chişinău şi am admirat diferite clădiri. Nu am văzut case antice, dar am observat diferite stiluri. Există multe subsoluri construite din această tipică piatra albă, în unele cartiere am văzut clădiri cu apartamente extrem de mari, în alte locuri – case mai mici, zidite din pietre simple, gri. La început, totul arăta la fel pentru mine, acum totul arată diferit, nu am văzut o stradă care ar fi la fel ca alta.

Am vizitat şi oraşul Soroca, unde am avut o ghidare foarte interesantă prin Cetate.
Îmi place starea de spirit din aceste oraşe mici. Ghidul nostru era trist din cauză că, în mod normal, avea la dispoziţie nu mai mult de 20 de minute pentru noi, pentru că îl aşteptau alţi vizitatori. Acest exemplu mi se pare tipic pentru locuitorii din Republica Moldova. Aceştia sunt într-adevăr deschişi şi am avut unele discuţii scurte în troleibuz şi la piaţă cu oamenii. Dar ei terminau repede discuţia cu mine din cauza cunoştinţelor mele limitate a vocabularului românesc. De asemenea, am întâlnit câteva persoane care nu au fost extrem de politicoase. În Elveţia, nu vorbim foarte des cu străinii, noi nu suntem reci, dar avem o atitudine distantă faţă de o persoană necunoscută. În oraşele elveţiene, oamenii au nevoie de mai mult timp pentru a deveni prieteni.

În plus, am avut posibilitatea de a rămâne un weekend într-un sat mic, cu rudele familiei-gazdă. A fost o plăcere să mă aflu printre aceşti moldoveni care erau foarte atenţi cu mine. Am văzut suficienţi oameni din sat şi m-a impresionat dependenţa lor de apa din fântâni. Apropo, îmi place foarte mult această apă, gustul ei este deosebit, natural şi rece, simţi cum te revigorează.

O ceaşcă de ceai sau o cafea?

Înainte să vin aici nu beam niciodată ceai. Nu ştiu exact de ce, dar mi-a plăcut mai mult cafeaua sau doar apa. Aproape primul lucru care l-am auzit aici a fost: „Vrei ceai sau cafea?". De obicei, beau cafea doar dimineaţa sau dacă sunt foarte epuizat. Aşa că am decis să încerc tipuri diferite de ceai. Astăzi aproape că nu-mi pot imagina o zi fără ceai. Dacă vremea este rece, ceaiul este singura băutură care mă încălzeşte.

Din păcate, timpul meu în Moldova se sfârşeşte. Cu toate acestea, am învăţat foarte multe aici, de la oameni şi de la ţară! De exemplu, în special în sate: trăieşte cu natura, nu împotriva ei.

Ce reprezintă Moldova?

Dacă vei adresa oamenilor această întrebare, vei auzi de multe ori: „O ţară săracă fără munţi, fără mare, dar cu dealuri, ciocolată bună, vin bun şi fete frumoase". Şi asta e adevărat, dar Moldova este şi o ţară cu o agricultură bio şi abundă de vechi tradiţii şi istorie.
Chiar şi acum nu pot înţelege oamenii care sunt uimiţi când le spun că iubesc această ţară.

Cu toate acestea, nu este o ţară perfectă în fiecare detaliu, de aceea îmi place atât de mult. Această ţară nu este reprezentată ca o poză, ea este reală!

Mulţumesc!

În ultimele fraze aş vrea să spun „Mulţumesc frumos!”. Mulţumesc familiei-gazdă care m-a făcut să mă simt ca acasă din prima seară aici, în Moldova. Mulţumesc pentru toate conversaţiile interesante. De asemenea, un mare MULŢUMESC! Sorinei Ştefârţă şi, desigur, lui Ion Surdu, precum şi întregii echipe a ziarului TIMPUL. Ei au făcut zilele în oficiul redacţiei de neuitat. Mulţumesc echipei de la Projects Abroad pentru traducerea textelor din engleză în română. Fără voi toţi, nu ar fi fost posibil să scriu articole. Mulţumesc mult tuturor cititorilor, mai ales celor care au scris comentarii la materialele mele din TIMPUL, le-am citit cu interes. Ultimul, dar nu cel din urmă „Mulţumesc!" aş vrea să-l spun profesoarei mele de limba română, pentru că fără ea nu aş fi putut pronunţa „â” într-un mod acceptabil. „Mulţumesc frumos pentru aceasta, îngerule!”.

Acum pot să spun: „La revedere, Moldova, niciodată nu am să te uit şi nici pe cetăţenii tăi!”.