Toți vor un trai mai bun

Dar suntem ca un urs ce se visează balerină.

Ca să ai un concediu perfect, ai nevoie de bani. Sărmanii moldoveni chiuie de bucurie când câștigă 10.000 de lei la concursul de la Jurnal Tv. De parcă 10.000 de lei ar însemna ceva. Dacă ar vrea să plece toată familia într-o excursie la mare, nici de drum nu le-ar ajunge banii. Așa că nici vorbă. Cel mai nou telefon de pe piață costă dublu.

Mașini europene? Pentru ce drumuri? Pentru gropile din Moldova? Da, poate mașini de teren cu tracțiune pe toate cele patru roți. Asta ar putea rezolva ceva. Însă o mașină de felul acela costă cât un apartament în Ciocana sau Centru. Depinde de marcă. Deci ne luăm gândul și de la mașini.

Vrem să dispară rutierele, să desființăm „piețele" de lângă piață. Nu ne interesează cu ce trăiesc bătrânii noștri pensionari. Nu ne gândim că poate băbuța care vinde roșii lângă șosea nu are alt venit sau eventual are o pensie de câteva sute de lei. Noi vrem în Europa. Dar nu avem nici salarii europene, nici pensii, nici șosele, nici condiții, nici transport în comun.

Însă mai mult decât orice altceva noi nu avem clasă politică europeană. Tocmai de aceea trăim ca vai de noi. De la o televiziune la alta se aruncă vina pe „ceilalți" politicieni. Când de fapt sunt toți o apă și un pământ. Excluzând partidele foarte mici și câțiva din PL, toți politicienii noștri sunt milionari. Au mai mulți bani decât omologii lor europeni. Nu au altă grijă decât să-și îngroașe punga. Visele noastre europene nu îi interesează.

Sunt paraziți în sensul propriu al acestui cuvânt: stau pe spatele poporului și se hrănesc cu sângele lui. Dintr-o țară mică, fără prea multe resurse, ei au reușit să stoarcă milioane. Iar după ce au furat tot ce se putea fura, de la pământuri publice la clădiri, au trecut la bănci și au furat și ceea ce împrumutaseră de afară. De ce s-a scumpit gazul, curentul, benzina? Simplu. Pentru că toată lumea știe că nu va fi mai bine.
Și asta nu se întâmplă în ultimii șase ani, cum am auzit la emisiunea colegului Constantin Cheianu, ci se întâmplă de la Independență încoace. Iar până la independență au fost alții care au scos ce au putut de aici, ba au mai și dezlipit teritorii istorice și le-au dat Ucrainei. Și acum de la cine așteptăm sprijin? De la miliardari ca Plahotniuc, Shor, Usatîi? Oameni despre care acum 10 ani nu știam nimic? De la Filat sau Lupu? De la Dodon și Voronin?

Dar de unde au ei bani când nimeni nu are? Au scos bani din piatră seacă? Au găsit o căldărușă cu galbeni sub pridvorul casei strămoșești? Le-a plouat în curte sau au găsit pomul care dă bani în loc de roade? Nu. Au luat de la noi. Și vor lua în continuare. De pe o zi pe alta noi devenim mai săraci, ei devin mai bogați. Și asta spune totul despre „clasa politică". Dar și despre noi, cei care îi tolerăm.

Există o pasăre numită Kiwi, care nu mai zboară și se ascunde și astăzi de o altă pasăre răpitoare care se hrănea cu micuțele Kiwi, răpitoarea a dispărut de mii de ani, dar sărăcuța Kiwi încă se ascunde, încă se teme. Iată așa și-au lăsat amprenta secolele de opresiune asupra moldovenilor care încă se tem de umbra marelui urs, când de fapt ne chinuie o mână de oligarhi cu care am putea ușor să dăm de pământ.