Vineri, 13 iulie, Dodon a scris pe pagina sa de Facebook: „Domnul Dmitri Kozak este un profesionist demn și un partener de dialog, care cunoaște foarte bine specificul Republicii Moldova.” În aceeaşi postare, Dodon îşi exprima speranţa că se va vedea în scurt timp cu Kozak pentru a „lansa un dialog”, fapt care s-a şi întâmplat după doar trei zile. Luni, 16 iulie, o altă postare pe contul de Facebook al lui Dodon ne informa că „întrevederea de lucru” a lui Dodon cu Kozak a şi avut loc. Cei doi au vorbit despre politica internă şi externă a R. Moldova, relaţiile comerciale între cele două state, dar şi despre reglementarea conflictului transnistrean. În opinia lui Dodon, Kozak „cunoaște bine specificul țării noastre și al regiunii în întregime”, motiv pentru care numirea sa în funcţia de „reprezentant special al președintelui Rusiei pentru dezvoltarea relațiilor comerciale și economice cu R. Moldova” ar fi una importantă pentru Chişinău.
Dmitri Kozak este în prezent vicepremier al Rusiei, iar în trecut a avut o participare nemijlocită la încercările Moscovei de a plasa sub controlul său deplin R. Moldova. În 2003, acesta a condus negocierile privind adoptarea unui „memorandum de soluţionare a conflictului transnistrean”, act care prevedea federalizarea republicii cu transferarea puterii de decizie privind politica externă către Tiraspol, dar şi legalizarea şi permanentizarea aflării forţelor militare ruse pe teritoriul nostru. Preşedintele de atunci, Vladimir Voronin, a fost pe punctul de a semna acel memorandum, care a intrat în istorie sub denumirea de „plan Kozak”, însă s-a oprit la timp, sub presiunea opiniei publice de la Chişinău şi a factorilor de decizie din Occident. În urma respingerii planului Kozak, Voronin a avut o intervenţie televizată, la finele lunii noiembrie 2003, în cadrul căreia a calificat textul memorandumului, în redacţia sa de atunci, ca fiind necorespunzătoare cu interesele R. Moldova. Cu alte cuvinte, Putin a încercat să ne ducă de nas, iar emisarul său, Kozak, a fost cel care a pus în practică această tentativă. Astfel, Kozak nu poate fi considerat un partener de discuţie pentru noi. El nu este un prieten al R. Moldova, din moment ce a încercat să distrugă acest stat, aşa cum există el din 1991. Kozak este din toate punctele de vedere un inamic al nostru, fiind catalogat ca atare şi de opinia publică – presă, societate civilă – încă din 2003, dar şi ulterior.
Fraternizând cu Kozak şi acceptându-l ca partener de discuţie, Dodon trădează din nou statul în fruntea căruia se află prin vot popular. El trădează interesele R. Moldova, inclusiv pe ale celor peste 800 000 de persoane care l-au votat. În mod normal, dacă Dodon ar fi urmărit să protejeze şi să afirme interesele noastre naţionale, el ar fi trebuit să refuze orice dialog cu Dmitri Kozak şi să-i comunice lui Vladimir Putin că numirea sa este inoportună, că persoana sa este indezirabilă pentru R. Moldova, solicitând numirea unui alt funcţionar. Mai ales că denumirea funcţiei lui Kozak este una rizibilă pentru oricine cunoaşte adevăratele interese ale Rusiei în regiunea noastră. De ce i-ar trebui Rusiei un ditamai reprezentant „special” pentru comerţ cu R. Moldova, în persoana unui vicepremier? Contează chiar atât de mult pentru Moscova comerţul cu noi, mai ales având în vedere embargourile de factură politică pe care ni le impune? Sau este mai importantă ţinerea sub control a R. Moldova prin intermediul jonglării cu subiectul transnistrean, „calul de bătaie” de cândva al lui Dmitri Kozak? Dacă mai era nevoie de vreo dovadă că în funcţia de preşedinte al R. Moldova avem un veritabil agent rus, care face eforturi să demoleze tot ce s-a construit din 1991 şi până în prezent pentru a servi cât mai bine stăpânului Putin, aceasta este recenta întâlnire a lui Dodon cu Kozak.
În atare situaţie, are de gând Parlamentul şi Guvernul să treacă la fapte, iniţiind înlăturarea legală a lui Dodon din funcţia de preşedinte? Mai ales în lumina declaraţiilor relativ recente ale lui Andrian Candu, când spicherul recunoştea că Dodon lucrează deschis, pe faţă, contra intereselor R. Moldova şi pentru interesele Rusiei. Dacă nu, mai are rost să ne îndoim că PDM a făcut un blat cu Dodon şi coabitează cu acesta?
