Prima nebunie – nevinovaţi la puşcărie

Prima mare nebunie ține de sistemul justițiar și se referă la condamnarea fostului director al Agenției „Moldsilva”, Gheorghe Vdovîi, la șase ani de închisoare cu executare, despre care scriam săptămâna trecută. Sentința judecătoarei Victoria Hadârcă de la Judecătoria Buiucani, pronunţată la cererea lui Mihai Ivanov, procuror anticorupție, arată ca în palmă noianul de mizerie care învăluie justiția autohtonă. Deși CNA a propus clasarea dosarului, Procuratura Anticorupție a insistat să-l bage pe Vdovîi la răcoare din simplul motiv că acesta a semnat un ordin privind eventuala construcție a unor locuințe de serviciu pentru angajații „Moldsilva”. Deși procurorul și judecătoarea consideră că ordinul este ilegal, documentul a rămas în vigoare și astăzi, pentru că nimeni nu i-a solicitat anularea. Şi aceasta chiar dacă ordinul nu a avut nici un impact, adică pe terenul respectiv nu a avut loc nicio construcţie. Iar singurii bani alocați de „Moldsilva” în această privință au fost cheltuiți doar pentru lucrări topografice de către un alt director al agenției, Ion Lupu. Culmea paradoxului este că, deși Vdovîi a fost condamnat la închisoare, procurorul nu l-a invitat pe Lupu în fața judecății nici măcar în calitate de martor.

O asemenea abordare într-un stat de drept ar fi pus pe jar toate instituțiile de drept, dar mai întâi de toate pe procurorul general. La noi, însă, toți au zâmbit satisfăcuți, pentru că au mai făcut un pas în scopul îndeplinirii planului luminos de luptă contra corupției. Însă, în ţarcul nostru, oricine ştie că această bizară și întunecoasă luptă înseamnă condamnarea nevinovaților și achitarea criminalilor.

Apropo, nici Consiliul Superior al Magistraturii n-a mișcat din deget, chiar dacă sentința Victoriei Hadârcă abundă în erori. În primul rând, vinovăția lui Vdovîi este „demonstrată” prin declarațiile martorilor, dintre care toate, fără excepție, sunt în favoarea acestuia. De unde reiese că Vdovîi este vinovat, fiindcă toți au spus că el nu poartă nicio vină… Ca să dreagă busuiocul, probabil, magistrata l-a acuzat pe inculpat şi de folosirea unui limbaj violent, acte de violenţă psihică sau fizică, deşi aceste acțiuni nu au absolut nicio legătură nici cu fondul cauzei, nici cu Vdovîi…

Am discutat despre acest caz cu mai mulți experți în drept: procurori, avocați și judecători. Şi absolut toți au rămas mască. Un atare dezastru în justiția unui stat descoperă starea de anarhie din sistem, ceea ce ne face să credem încă odată că închisorile Moldovei sunt pline, în mare parte, de oameni nevinovați. Sistemul acceptă și aplaudă anarhia, iar dacă ne amintim de citatul lui Gustave de Bon, precum că „anarhia este pretutindeni atunci când responsabilitatea nu este nicăieri”, ajungem la dezolanta concluzie că trăim într-o țară iresponsabilă. Iar într-o asemenea țară, mai întâi de toate nu-și au locul oficialii care au curajul să aibă demnitate.

A doua nebunie – excluderea din politică a Maiei Sandu

Acest fapt ni l-a demonstrat și excluderea Maiei Sandu din politica moldovenească. Pentru că Sandu prim-ministru ar fi însemnat întâi de toate capitularea regimului oligarh, care deține puterea în RM. O simplă deducție logică ne arată că nimănui dintre mai marii țării nu i-ar fi convenit ca Executivul să fie condus de singurul demnitar care a avut tăria de caracter să-i înfrunte deschis. Numai Maia a avertizat că pleacă din Guvern, dacă nu se va face lumină în cazul Băncii de Economii. Numai ea a declarat nonşalant că reținerile efectuate de CNA în cazul jafului BEM, al Băncii Sociale şi Unibank reprezintă un spectacol ieftin al anumitor persoane cu influență. Numai Maia a sărit în apărarea ex-ministrului Finanțelor, Veaceslav Negruță, care a anunţat cine sunt politicienii implicaţi în furtul celor trei bănci, chiar dacă interviurile acestuia au deranjat atunci nume foarte importante din RM.

După aceste deducţii, să ne scufundăm picioarele în apă rece și să ne întrebăm: cine avea nevoie de Maia Sandu în calitate de premier? Nimeni! Nici măcar Vlad Filat, care a propus-o în fruntea cabinetului de miniştri. Dimpotrivă, de Maia vroiau să scape toți. Dar pentru aceasta erau necesare metode cel puţin viclene, care să evite revoltă societății… De aia s-a elaborat următorul plan. Maia este propusă ca premier, în timp ce ministerul Educației, pe care ea l-a condus până atunci, este partajat cu bună ştiinţă PL. Apoi Maia, după cum era planificat din start, nu este acceptată ca prim-ministru. Pentru că ministerul ei nu mai aparţine liberal-democraţilor, i se propun alte două ministere, pe care era evident că Maia nu le va accepta. Prin asemenea urzeală, sistemul pur şi simplu s-a debarasat de un demnitar incomod și a răsuflat ușurat.

Dar ca să nu ne complicăm în presupuneri, este suficient să ne punem o singură întrebare: dacă principalele condiții ale Maiei erau demisia procurorului general și a guvernatorului Băncii Naţionale, ce rost mai avea înaintarea ei la funcţia de prim-ministru?

A treia nebunie – protecţia exclusivă acordată lui Drăguţanu

Același Veaceslav Negruță a explicat în detalii că jaful de la cele trei bănci n-ar fi fost posibil fără știrea și acordul guvernatorului Băncii Naţionale (BNM), Dorin Drăguţanu. De aceeași părere este toată lumea care pricepe cum funcționează sistemul bancar în orice țară. Cu toate acestea, Drăguțanu nu a intrat în vizorul instituțiilor de drept care au instrumentat dosarele BEM. Ba mai mult, sistemul luptă pentru a-l păstra pe acesta la conducerea BMN. Iar după instituirea guvernului Streleț, când s-a luat decizia de lichidare a celor trei instituţii bancare, Dorin Drăguțanu a declarat fără menajamente că acestea au devenit niște bănci zombi, care trebuie lichidate… Mai bine zis, Maia Sandu, care îşi dorea să scoată la iveală cu orice preţ tărășenia de la cele trei bănci, a fost măturată de pe scena politică, însă Drăguțanu, care, în opinia experților, a acceptat fărădelegea, este tratat cu grijă de sistem.

În acelaşi timp, ANRE majorează preţurile la gaz şi la energia electrică, lăsând oamenii-copii să se preocupe de rutină şi de farfuriile goale din faţa lor…

Între prezumția nevinovăției și starea lui Siddhartha

Înţeleg că există prezumția nevinovăției şi mulţi îşi pregătesc topoarele ca să-mi sară în cap. Dar şi această prezumţie, din păcate, este o farsă pentru Moldova. De exemplu, pe Gheorghe Vdovîi, care a fost condamnat fără nicio probă, ar trebui să-l considerăm infractor, iar pe criminalii care au bani pentru a-și cumpăra chiar și prezumția nevinovăţiei ar fi bine să-i netezim pe frunte şi să le surâdem ca tâmpiţii. Acest rol mediocru ni se atribuie nouă, oamenilor-copii, care am devenit victimele acestor monştri, care oricând ar putea să ne bage în pușcărie, dacă îi supărăm sau nu avem bani suficienţi. Din păcate, între sistemul  democratic moldovenesc și sistemul totalitar sovietic sau cel nazist nu există prea mare diferenţă. La noi, se operează cu aceleași metode, doar că puţin mai mascate. Din câte se cunoaşte, masca noastră este Europa. Dar și ea, această drăguţă mască, scurgându-ni-se de pe chip, ne descoperă faţa hidoasă a sistemului. Cu toate acestea, la următoarele alegeri, noi, oamenii-copii, vom vota aceeaşi faţă, pentru a alege răul cel mai mic…

Şi astfel vom parcurge până la epuizare acest cerc vicios, până când pofta de avuţie a demnitarilor noştri va scădea ca şi cea a lui Siddhartha lui Hermann Hesse, când acesta se înfruptase din bogăție și plăceri.  Graţie unui om frumos, am avut recent ocazia să recitesc cartea cu acelaşi nume, din care am învăţat aproape pe de rost următoarele cuvinte: „Chipul lui continua să fie mai inteligent și mai pătruns de spirit decât al celorlalți, dar se lumina rareori într-un zâmbet și pe el apăreau una după alta trăsăturile întâlnite atât de des pe chipul oamenilor bogați, adică semnele insatisfacției, bolnăviciunii, mâhnirii, inerției, răcelii. Încetul cu încetul i se strecura în suflet boala bogătașilor”. Nimeni dintre bogaţii acestei lumi, spre regretul lor, nu poate fugi de această stare, deoarece, după cum scria acelaşi Hesse, „trecătoare este lumea înfăţişărilor, trecătoare, nespus de trecătoare sunt veşmintele noastre şi felul în care ne aranjăm părul, ba chiar însuşi părul şi însuşi trupul nostru”…