Deoarece şi politicienii sunt oameni şi au şi ei dreptul constituţional la odihnă, să le dorim odihnă cu folos şi să-i lăsăm în pace (până se vor întoarce) şi pe ei, şi pe „scutierii” lor şi să ne ocupăm de cei care au rămas acasă. Unul dintre aceştia e şi başkanul de la Comrat, Mihăiţă Formuzal. Tunar de carieră, meserie şi vocaţie, polkovnik al Armatei Roşii cu actele în regulă, găgăuz get-beget prin naştere, vorbitor al limbii ruse prin educaţie şi neştiutor al limbii române prin nesimţire, Formuzal a chitit momentul potrivit şi a tras o salvă de avertisment spre sfânta noastră Constituţiune! A tras şi a lovit… în zece, ba nu, nu în zece, ci în treisprezece, în articolul 13 din Legea supremă a ţării! Calculul a fost precis, acţiunea motivată: adică, dacă tu, Chişinăule şovin, care mi-i asupreşti financiar şi naţional pe fraţii mei de sânge şi nu le dai diplome cum vrea muşchiul meu autonom, eu am să vă forţez să schimbaţi Constituţia. Mă întrebaţi de ce copiii din Autonomia mea nu ştiu româna? Vă răspund: pentru că în Constituţia voastră e scris „limba română”! Iaca, dacă în articolul 13 ar fi scris „limba moldovenească” şi nu „limba română” toţi găgăuzii mei ar vorbi limba oficială a statului vostru mai ceva decât Florin Piersic!
E adevărat, aici există o mică problemuţă, de fapt, nu una, ci mai multe, iar noi hai să ne oprim măcar la trei. Prima. Din câte ştiu eu, şi nu numai eu, tunarul de la Comrat ştie limba oficială a statului pe Constituţia căruia a jurat şi Tricolorul căreia l-a sărutat, cam în aceeaşi măsură în care o ştie Valeri Klimenko, adică cu mult mai prost chiar decât o cunoaşte carismatica doamnă Goncearova, şefa Departamentului pentru… Relaţii Naţionale. Nici într-o ţară din lume, care are probleme ca ale noastre, n-o să dai de un „şef de autonomie” care nu cunoaşte limba ţării pe teritoriul căreia se află autonomia! La noi însă se poate. Şi nu numai pentru că başkanul e fost tunar şi polkovnik rus, ci pentru că aşa e Constituţia R. Moldova. Dacă în Constituţia noastră ar fi un articol special în care ar fi scris că başkanul UTA Gagauz-Yeri este obligat să cunoască (foarte bine) limba literară oficială a statului R. Moldova, polkovnikul sovietic ar lăsa-o mai moale…
A doua. Această problemă vizează obrazul (gros) al tunarului de la Comrat: cu ce drept ne dă el nouă lecţii despre limba noastră, pe care n-o cunoaşte? Dacă el nu cunoaşte limba română – dar n-o cunoaşte! –, de unde ştie că aceasta e limba „altui stat”? Cine i-a spus – Narîşkin sau Smirnov de la Tiraspol? Sau poate Stati de la Chişinău? De ce nu-l întreabă pe consângeanul său, Tudor Angheli, ca să-i lămurească „despre ce se vorbeşte în propoziţie”?
A treia. Sunt sigur că salva trasă de tunarul de la Comrat e cu bătaie lungă. Sunt aproape sigur că acţiunea a fost coordonată cu „fratele său de suferinţă” de la Tiraspol, Igor Smirnov. Acela de 20 de ani nu poate dormi: cum închide ochii vede Armata Română trecând Prutul. Pe acela tot articolul 13 din Constituţia R. Moldova îl deranjează. Şi sprâncenatul de la Tiraspol ştie tot atâta limbă română cât generalisimusul Suvorov şi polkovnikul Formuzal.
…Acum o săptămână, am luat apărarea copiilor din Găgăuzia fiindcă pe lista celor vinovaţi de situaţia creată ei stau pe ultimul loc. Pe primul loc stau politicienii. Despre unul dintre ei (tunarul de la Comrat) am vorbit mai sus. Despre ceilalţi am promis că nu voi vorbi fiindcă sunt plecaţi în vacanţă. Sper însă că se vor întoarce, deşi, dacă e să fiu sincer, n-am nicio poftă să-i revăd şi ar face mai bine să rămână acolo unde s-au dus.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
