Evenimentele din Egipt şi din alte părţi ale Orientului Mijlociu nu fac decât să întărească ideea că vremuri grele ne aşteaptă la orizont. Forţele vechiului regim nu s-au evaporat pur şi simplu. Acestea pot aştepta pe margine să vină din nou vremea lor, în timp ce noul guvern se confruntă cu probleme insolubile, iar o populaţie tot mai agitată aşteaptă un progres rapid în vieţile lor.
Noile elite politice trebuie să-şi menţină unitatea, deşi sunt puţine elementele pe care le au în comun dincolo de ura faţă de fostul regim. Mai mult, acestea trebuie să conserve autoritatea statului într-un moment în care statul a fost masiv slăbit. Totodată, liderii protestelor provin din orientări politice diferite – să nu uităm de grupările radicale care şi-au asumat cea mai mare parte a luptelor de stradă.
Ucraina a mai trecut printr-o revoluţie. Revoluţia portocalie din 2004 ar fi trebuit să iniţieze o era a reformelor. Dimpotrivă, noul guvern s-a dovedit atât de divizat, atât de corupt şi atât de incompetent economic încât în 2010 Ianukovici a devenit preşedinte prin alegeri libere şi corecte. De dată această există diferenţe majore. Puterea străzii s-a consolidat masiv şi ar putea să ducă Ucraina în direcţii periculoase. În Egipt, puterea străzii a distrus atât regimul Mubarak, cât şi guvernul postrevoluţionar al Frăţiei Musulmane. În Ucraina, grupările naţionaliste radicale simt că au un drept de veto asupra acţiunilor guvernamentale. Populaţia pro-rusă din Est şi Sud poate ajunge şi ea la concluzia că are dreptul de a declanşa proteste violente în sprijinul obiectivelor lor.
Între timp, UE este încă şi mai implicată în Ucraina ca înainte. Pericolul este că va induce aşteptări care nu pot fi împlinite. Sondajele arată majorităţi în favoarea beneficiilor integrării în UE. Însă o perioada de reforme dureroase cerute de UE, fără perspectiva clară a obţinerii statului de membru, ar putea genera posibilitatea foarte reală a unei reacții anti-occidentale. UE a făcut deja o mulţime de promisiuni Turciei pe care nu are intenţia să le îndeplinească, astfel că este greu de imaginat o continuare a procesului extindere în care Ucraina care să devanseze Turcia.
Vestul se confruntă astăzi cu cea mai complicată şi mai periculoasă provocare în Europa după colapsul Iugoslaviei. Trebuie să acorde ajutor sporit Ucrainei, într-un moment de austeritate chiar pentru Occident; trebuie să se implice profund în modelarea politicii interne ucrainene şi a politicilor guvernamentale; şi trebuie să facă toate acestea în timp ce încearcă să coopereze cu Rusia.
Deşi Rusia a pierdut momentan competiţia pentru Ucraina, influenţă şi interesele sale locale sunt semnificative. În Egiptul postrevoluţionar, Vestul îşi putea permite să reacţioneze cu nonşalanţă în faţă declinului economic, dezordinii, loviturii militare sau reluării reprimării. Însă nu are o opţiune similară în cazul Ucrainei.
Adaptare de Octavian Manea dupa “Now Ukraine Faces the Toughest Times of All”, de Anatol Lieven, in London Evening Standard, 24 Februarie 2014. Anatol Lieven este profesor la King’s College London și autor al cărții Ukraine and Russia: A Fraternal Rivalry.
Sursa: revista22.ro
