UE va deveni un bloc continental în care vor prinde avânt anti-americanismul și o aplecare din ce în ce mai accentuată spre Rusia
Îmi pare rău de Brexit nu de mila britanicilor, ci de mila noastră, a est-europenilor. UE va deveni un bloc continental în care vor prinde avânt anti-americanismul și o aplecare din ce în ce mai accentuată spre Rusia. Iar de suferit, ca întotdeauna când Europa s-a transformat în bloc continental, vor suferi est-europenii. Poate nu suferință-suferință, dar vor achita la nota de plată mai mult decât au consumat.
O vreme est-europenii vor încerca șantajul printre dinți cu Brexitul, dar nu va funcționa. Nu există britanici în estul Europei. Nu va mai funcționa nici șantajul cu aplecarea spre Moscova – pentru că boșii UE se vor apleca spre Moscova. Cei care vor rămâne reticenți față de parteneriatul ce se prefigurează vor avea de suferit. Șefii UE vor încerca să deschidă piața rusească și vor pierde proporțional piața americană – per total o pagubă, pentru că piața rusească nu se compară nici pe departe cu cea americană.
Treptat, est-europenii vor fi puși la locul lor, de meteci. Puțin cetățeni europeni, dar nu total. Vor crește presiunile propagandistice față de est-europeni, mai ales când va veni vorba de chestiunea națională. Subordonarea clasei politice din regiune va deveni din ce în ce mai accentuată, orice tentative suveraniste vor fi eliminate sub diverse acuzații. Autoritarismul UE se va inspira de la autoritarismului Moscovei nu la nivel de metode, ci la nivel de idee: cine nu-i ca noi e împotriva noastră. În mod amuzant Moscova va susține subteran inițiativele suveraniste din estul Europei.
Se va naște și va lua amploare ideea unei Europe a Păcii – fără trupe americane. Ceva în genul neutralității Republicii Moldova, neutră sub amenințare militară rusă. Ideea unei armate europene pur și simplu nu este funcțională, dar vor exista presiuni în direcția asta, fără urmări practice. Pro-americanii din estul Europei vor cam avea zile grele și nu exclud să vedem ciocniri în politica internă între cei care până de curând păreau parteneri, mulți vor fi siliți să-și asume o loialitate – UE sau SUA.
Nivelul de trai în Europa de est va rămâne cam același, dacă nu cumva o va lua ușor la vale. Nimeni dintre șefii de la Bruxelles nu are un real interes în dezvoltarea zonei. Aici au fost făcute cărțile: resursele, piețele de desfacere, fluxurile comerciale și financiare au fost împărțite, nu mai există mare lucru de înghițit și nici nu va fi permisă apariția unor noi jucători în aceste domenii în această regiune. Zona a fost deja drenată în mare parte de forța de muncă disponibilă, drenajul va continua astfel încât să nu apară un surplus de forță de muncă și o eventuală posibilitate de dezvoltare reală. Fondurile europene s-au dovedit o glumă, nu au generat dezvoltare. Părerea mea este că vor scădea în anii ce urmează.
Cu o clasă politică înfeudată discursului pro-european, fără nici o poziție proprie sau abordare critică, nu putem să ne așteptăm la reacții locale serioase. Nu va fi permisă crearea unui bloc al țărilor est-europene, inamicițiile discursive și micile înțepături vor fi permise tocmai pentru a menține diviziunea regională.
Golul demografic din Europa de est va genera probleme enorme peste o generație, dar deja până atunci nu sunt semne că va exista cine să se opună în zonă.
Marea Britanie parcă mai reușea să țină în frâu continentalismul ăsta, de-asta îmi pare rău că s-a petrecut Brexit-ul. Rămâne să vedem cât de deciși sunt americanii să rămână în zonă.
