Ai senzația că pentru clasa politică de la Chișinău problema transnistreană este deja una externă, nu internă. Apropo, pentru clasa politică de la Chișinău situația din Kosovo s-a dovedit a fi mai importantă decât problema transnistreană, Parlamentul adoptând în regim de urgență o declarație specială în acest sens. Interviul lui Voronin, care nu e unul de rutină, demonstrează că speculațiile pe care le făcea presa vizavi de negocierea unui plan secret între Voronin și Putin n-au fost lipsite de temei.
Cu toate acestea, interviul nu a sensibilizat clasa politică de la Chișinău – partidele de opoziție tac, iar partidul de guvernământ tace ca de obicei, fiindcă în acest partid are voie să vorbească pe teme serioase doar un singur om – Voronin.
Nici partidele de opoziție, nici societatea civilă nu simt că pute a ars. Declarația despre care vorbește Voronin – Declarația pe care urmează să o semneze și UE, OSCE și SUA, prin care i se garantează Republicii Moldova statutul de țară neutră – este, de fapt, piatra de mormânt care se pune la capul independenței Republicii Moldova. Respectiva Declarație, la care Voronin a spus că se lucrează (dar nu a precizat unde – la Moscova sau la Chișinău), este un nou triumf al diplomației rusești.
După eșecul „planului Kozak”, rușii și-au schimbat tactica. Prin aceasta e și eficientă diplomația Rusiei: dacă nu poate intra pe ușa din față, intră prin cea din dos. Deoarece nu are unde și de ce se grăbi cu soluționarea problemei Transnistriei, Rusia a realizat pe îndelete și discret, etapă cu etapă, un alt scenariu, dar care duce la același rezultat, ca și în cazul „planului Kozak”.
Rușii l-au „înmuiat” repede pe Voronin, l-au „lucrat” cum numai ei știu să o facă, după ce l-au umilit ca pe un adevărat vasal, cunoscându-i slăbiciunile, l-au corupt cu înalte distincții bisericești, făcându-l să creadă că e salvatorul Ortodoxiei. Mitul despre Voronin ca un politician „puternic” s-a prăbușit; Voronin este ceea ce a fost – o simplă și ordinară unealtă a Moscovei, preocupat nu de integritatea și independența statului pe care îl conduce, ci de soarta Clanului și a Capitalului acumulat în acești ani. Pe un asemenea politician nu a fost greu să-l forțezi să-și tempereze „avânturile” proeuropene și să declare deschis război diplomatic României.
Lupta cu România a urmărit scopul de a induce opiniei publice sentimentul, convingerea că independența Republicii Moldova e amenințată nu de Rusia, ci de România, ca țară membră a NATO. Așadar, obligând Occidentul să semneze o Declarația prin care Republicii Moldova i se garantează statutul de neutralitate, Moscova a obținut ceea ce nici ea nu visa câțiva ani în urmă: să federalizeze Republica Moldova cu mâinile Occidentului, în special ale Uniunii Europene, SUA și OSCE, și s-a lipsească definitiv de suveranitate.
Dacă respectiva Declarație, rușii nu-și vor retrage, precum promit prezența militară din Transnistria – cine crede în sinceritatea diplomației ruse ori e un naiv terminat, ori un extraterestru. Astfel, ne vom pomeni cu ultima ocupație a Basarabiei.
Constantin Tănase
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
