Mereu la costum şi proaspăt ras, anume aşa îi place să înceapă discuţia. Are 80 de ani, e fost deportat şi fost profesor, dar un permanent răzvrătit împotriva lucrurilor în care Aghiuţă îşi bagă coada. Acum doi ani, ne-am întâlnit întâmplător, ca apoi „să ne ţinem de neamuri” ba la telefon, ba cu vizite la redacţie. Ascultându-l, uiţi de timpul în care îţi ogoieşti stomacul. Târziu am aflat că-i tatăl lui „tanti Ludmila”, socrul lui Mihai Bălan, ambasadorul R. Moldova în Grecia, şi bunelul lui Dan Bălan.
Ieri, iarăşi „ne-a stricat ziua de lucru”. A venit cu invitaţie la lansarea cărţii sale „Stalin mi-a furat copilăria” – vineri la Biblioteca Naţională -, dar şi cu poftă de discuţie despre crimele tatălui lui Vadim Mişin, deputat comunist, care, în anii enkavedişti, era un fel de „upolnomocennîi” pe la Orhei. Apoi: „Chiar şi Nazarbaiev a ridicat la Kîzîl Orda un monument victimelor regimului comunist, dar noi nu putem apăra măcar o piatră în Piaţa Marii Adunări Naţionale!”. Şi: „Eu trăiesc lângă pădurea Ţiganca, furată de Voronin. Voi merge într-o zi să tai sârma ghimpată din jurul ei. Prin acea pădure au dreptul la fragi sau mure şi tinerii din Căzăneşti, nu numai mistreţii comunistului”.
…Nu ne pierdem, dacă mai avem prin sate asemenea „mohicani”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
