Un copil din trei trăiește în sărăcie: decalaje dramatice între rural și urban în Republica Moldova
Un copil din trei din Republica Moldova trăiește în sărăcie, iar aproape jumătate dintre copiii de la sate cresc în gospodării care nu își pot acoperi nici măcar nevoile de bază. Sunt concluziile unui amplu raport publicat de Biroul Național de Statistică, care radiografiază situația copiilor în 2024 și scoate la iveală diferențe sociale adânci între mediile de trai, accesul la servicii, nivelul de venit și condițiile elementare de viață.
Datele arată că peste un sfert dintre gospodăriile din țară sunt familii cu copii, iar structura lor este dominată de modelul cu un singur copil. Gospodăriile cu trei sau mai mulți copii reprezintă doar 14,3% din total, fiind concentrate în special în localitățile rurale, unde și sărăcia este mult mai extinsă și persistentă. În sate, 46,6% dintre minori trăiesc în sărăcie absolută – o proporție de peste două ori mai mare decât în orașe. Cea mai vulnerabilă categorie rămân copiii sub 3 ani, dintre care peste o treime trăiesc în sărăcie severă.
Experții atrag atenția că sărăcia în rândul copiilor nu este doar o cifră statistică, ci o realitate care se manifestă prin alimentație insuficientă, acces limitat la educație, lipsa resurselor pentru dezvoltare și un risc crescut de excluziune socială. Reprezentanții organizațiilor pentru protecția copilului avertizează că, în zonele afectate, lipsurile materiale sunt însoțite de alte vulnerabilități – șomaj, familii dezorganizate, abuz, lipsa serviciilor publice și a infrastructurii minime.
Veniturile gospodăriilor cu copii rămân reduse și instabile. Venitul mediu disponibil este de doar 4.597 lei lunar pe persoană, iar remitențele continuă să joace un rol crucial, reprezentând 13,2% din veniturile familiilor. În același timp, cheltuielile sunt disproporționat de mari raportat la venituri, iar aproape 40% din bugetul lunar este destinat alimentelor. În mediul rural, această pondere urcă spre 47%, semn al unei vulnerabilități economice accentuate. Iar diferențele în accesul la utilități spun aceeași poveste: deși majoritatea familiilor dețin locuință proprie, doar jumătate au acces la canalizare, iar o parte considerabilă nu dispune de grup sanitar cu apă.
Raportul BNS analizează și educația timpurie, unde se observă un paradox: gradul de înscriere la grădiniță este la cel mai înalt nivel din ultimii ani, dar numărul total al copiilor continuă să scadă pe fondul declinului demografic. Diferențele teritoriale sunt, din nou, evidente. În orașe, instituțiile sunt supraaglomerate, în timp ce în mediul rural rămân multe locuri neocupate, semn că accesul nu este doar o problemă de infrastructură, ci și de sărăcie sau migrație.
Situația copiilor cu dizabilități este un alt indicator sensibil. În 2024, aproape 12 mii de copii se aflau la evidența instituțiilor medicale, iar aproape jumătate dintre ei au dizabilități severe. Deși numărul copiilor din instituțiile rezidențiale a scăzut semnificativ – de la peste o mie în 2019 la doar 547 anul trecut –, raportul relevă că problemele sociale care duc la abandon sau separare rămân actuale.
Studiul include și date despre delincvența juvenilă, unde furturile reprezintă aproape jumătate dintre infracțiunile comise de minori, urmate de huliganism și infracțiuni legate de droguri. Un semnal de alarmă care indică atât vulnerabilitate socială, cât și lipsa intervențiilor timpurii eficiente.
În ansamblu, raportul conturează imaginea unei generații care crește între sărăcie, migrație, acces inegal la servicii și presiuni economice tot mai mari. Iar avertismentul final este limpede: rata sărăciei la nivel național a urcat la 33%, cel mai ridicat nivel din ultimii cinci ani, iar copiii și vârstnicii rămân cei mai afectați. Dacă politicile publice nu vor fi adaptate urgent la realități, decalajele actuale riscă să se adâncească într-un mod ireversibil.
