A urmat o săptămână în care nu am remarcat decât câteva atitudini anemice, blânde, faţă de un act de sfidare crasă a profesionalismului şi competenţei.
Pe fondul blândeţii noastre „mioritice”, mass-media din România a ţintuit de-a dreptul nefericitul exit-poll la stâlpul infamiei. „Vasile Dâncu le-a tras o ţeapă moldovenilor”, „Dâncu, întoarce banii pentru exit-poll!”, „Dâncu – un şarlatan”. Încercările lui Dâncu de a se justifica erau hilare: „Am fost naiv…, m-au lucrat comuniştii…, alegătorii comuniştilor s-au temut să spună cu cine au votat…, nu am ştiut că în ţări comuniste nu se pot face exit-poll-uri”.
De parcă în timpul guvernării comuniste nu s-au mai făcut la noi sondaje şi exit-poll-uri, eroarea provocată de lipsa de sinceritate a alegătorilor comunişti fiind de cel mult 2-3%, şi nu de 14%, ca în cazul „capodoperei” IREX-ului!
Îmi imaginez ce păţea domnul Dâncu dacă făcea un asemenea exit-poll în România. Îmi imaginez ce se întâmpla în orice ţară democratică, dacă opinia publică ar fi fost înşelată în halul acesta. La noi – linişte şi calm. Am văzut cu acest prilej foarte clar distanţa care ne separă de societăţile evoluate. Acolo, performanţa şi profesionalismul sunt exaltate şi recompensate, iar amatorismul şi improvizaţia – sabotate şi vestejite. La noi, nici competenţa nu este pusă la locul pe care îl merită, nici incompetenţa – condamnată.
Asta înseamnă că practica de a trece cu vederea adevăratele reuşite, pe de o parte, şi gafele monumentale, pe de altă parte, se va perpetua. Asta mai înseamnă că mâine-poimâine mass-media ne va servi un nou sondaj marca IREX.
