Atitudini

Un preşedinte cu faţa lui Filat şi cu testiculele lui Voronin

Acestea sunt doar câteva perspective literare ale alegerilor preşedintelui din Republica Moldova.

Acesta a fost rezultatul Atelierului de proză „Vlad Ioviţă”, pe care Dumitru Crudu m-a invitat să-l ţin. La atelier eu le-am propus tinerilor scriitori să scrie un text care va avea în centru un personaj politic după alegerile de pe 18 noiembrie. Prima concluzie după ce am ascultat prozele a fost asta: nici imaginaţia de scriitor nu te poate ajuta să vezi ceva bun reieşit din alegerile preşedintelui. Cu excepţia textului Discursul preşedintelui de Moni Stănilă, unde cea mai mare funcţie din stat o are Oleg Carp, dar asta are loc într-o realitate total opusă celei în care trăim – deci e vorba de o utopie.

A trecut puţin timp de la atelier, dar deja simt cum „viaţa bate filmul”. Nici imaginaţia de scriitor nu a fost suficientă pentru a vedea în Zinaida Greceanîi un posibil preşedinte. De fapt, e şi normal. Pentru că numele Zinaida Greceanîi ţine de un trecut pe care am vrea să-l uităm, nicidecum de un viitor. Politicienii însă nu au imaginaţie de scriitor sau n-au deloc imaginaţie, aşa a fost posibil ca tanti Zina, de care toată Moldova râdea, după aprilie 2009, uitându-se la o piesă a trupei „Leningrad” – să fie considerată o soluţie, şi încă salvatoare, pentru alegerea preşedintelui în Moldova. Aşa ceva cred că nu i-ar fi trecut prin cap nici lui Vladimir Sorokin, care reînvie cadavrele în proza lui, dar nici lui Chuck Palahniuk, ale cărui pagini mustesc de sânge. Pentru că logica normală (ba chiar şi cea deviată) nu concepe să-ţi doreşti un preşedinte care te ameninţă cu moartea.

Revenind la Atelierul „Vlad Ioviţă” – Ion Buzu a scris atunci o proză care pare foarte realistă şi plauzibilă. Acţiunea are loc într-o sală de operaţii, unde se „inventează” un nou personaj politic, cu faţa lui Vladimir Filat şi cu testiculele lui Vladimir Voronin. Deşi are elemente de cyber-punk, proza lui Buzu chiar nu pare prea departe de realitate.

Cred că din când în când cu toţii ar trebui să facem acest exerciţiu: să ne imaginăm cum ar trebui să fie viitorul preşedinte. Şi apoi: cum va fi viitorul preşedinte. Să-i dăm politicii ceea ce nu are: imaginaţie. Că în rest are prea de toate. Prea de toate de care ne-am săturat.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.