De aceea, am fost încă de la început îndreptățiți să ne revoltăm împotriva bâlbâielilor celor trei partide. Am așteptat de la acestea, într-un mod ce denotă, poate, naivitate sau chiar masochism, să-și respecte angajamentele din campania electorală și să se alieze, spre binele comun, al nostru, dar și al lor, în definitiv. Totuși, am avut așteptări mai puține de la unii și mai multe de la alții.
De la PL m-am așteptat să promită lucruri irealizabile, utopice chiar, în condițiile în care doar 46% dintre votanți au ales Uniunea Europeană. Pentru că pe parcursul întregului an 2014 PL și-a construit discursul public pe lupta împotriva corupției și a investigării corecte a privatizărilor dubioase, nu m-a mirat solicitarea acestora de a numi un procuror din UE. Ideea mi se pare în principiu bună, dar prea îndrăzneață. Atât de îndrăzneață încât era clar de la bun început că este irealizabilă într-un stat sovietic precum este RM în 2015. Vreau să fiu înțeles corect, pentru că dacă ar fi după mine, fiecare instituție moldovenească ar trebui să aibă, cel puțin pentru o perioadă, șefi experți europeni, care ar fi lăsați să-și facă treaba. Aceștia ar putea proveni de oriunde, inclusiv din diaspora, așa cum provin, de exemplu, Maia Sandu sau Dorin Dușciac.
Problema este însă oportunitatea unei asemenea solicitări de la partenerii tăi de dialog, pe care i-ai acuzat până acum de hoții și rea-voință. Spun asta pentru că sesizez o discordanță logică în acțiunile PL. De ce ar solicita PL de la PD și PLDM să accepte un procuror european, admițându-le calitatea de pușcăriabili, victime ale acestui procuror? Sigur, discordanța e valabilă doar dacă pornim de la premisa că PL a vrut să participe la guvernare; nu și în cazul în care și-ar fi urmat calculele lor interne și ambiția de a depăși la scor PLDM.
Trebuie să fim sinceri până la capăt și să recunoaștem că există și această explicație, despre care am vorbit prea puțin, orbiți fiind de mirajul unui procuror cinstit și european. Bazându-ne pe „teoria” legendarei rânze moldovenești, funcțională în cazul tuturor politicienilor noștri actuali, dar și a bâlciului din 2013-14, am putea crede că liderii PL consideră că eventualele anticipate de după locale i-ar face partidul nr. 1. Mai mult, aceștia ar putea crede că o luptă a primarului Chirtoacă împotriva tuturor i-ar avantaja mai mult decât o alianță mioritică între proeuropeni și o luptă cu antieuropenii lui Dodon și Usatâi.
De la PD nu m-am așteptat la nimic bun, cu excepția a două lucruri. Primul ține de caracterul benefic al prezenței lor într-o eventuală alianță proeuropeană, având acces la categoriile de moldoveni eurosceptici sau duplicitari. Iar cel de al doilea se leagă de aspirația că într-o bună zi vom ajunge și noi să avem doar trei partide parlamentare sănătoase, toate ancorate în cele 3 familii politice europene (liberali, populari și socialiști). Or, atâta timp cât vom mai avea parte de PCRM și PSRM în parlament, cu tot specimenele lor componente, o asemenea pretenție este imposibilă. Din păcate, însă, caracterul cameleonic al social-democraților și defectul lor de a se poziționa oricum și cu oricine, le creează multiple avantaje într-o societate marcată de aceleași defecte. De aceea, solicitarea PL de numire a unui procuror provenind din UE ar putea fi privită ca o provocare în adresa PD de a se alia, într-un fel sau altul, cu PCRM și PSRM. În fond, nu i-ar costa electoral mare lucru.
De cealaltă parte, m-am așteptat de la PLDM să fie un mediator ferm, negociind cu PL o scădere până la rezonabil a cerințelor publice ale acestora. De exemplu, PLDM ar fi putut iniția un dialog cu PL pentru ca acesta să accepte, de exemplu, un pachet de reformă a justiției care să includă numirea unui procuror european, dar cu origini moldovene. Și aici invoc, din nou, exemplul Maiei Sandu și a lui Dorin Dușciac, ambii experți cu formare occidentală, dar originari din RM. Dar, firește, acest deziderat ar fi putut fi realizat numai dacă liderii PLDM și PL ar fi păstrat punți de dialog viabile.
Astăzi, însă, reieșind din realitatea dură în care ne bălăcim cu toții, ne-am pomenit din nou pe mâna UE și a SUA, care nu mai știu cum să determine cele trei partide să țină cont de opțiunea alegătorilor și să reediteze AIE în jurul premierului Leancă, asigurând stabilitatea necesară reformelor.
