Căci, anume aici se deschide larg ochiul de observator al autoarei, care scanează foarte atent realitatea migraţiei ilegale a moldovenilor în Italia, arătând atât viciile conaţionalilor noştri, cât şi ale italienilor. De departe, cel mai suculent e portretul migrantului parvenit – al noului moldovean, care atinge culmile snobismului şi cinismului atunci când o boceşte pe mama sa decedată, la telefonul mobil, de la o distanţă de o mie şi ceva de kilometri, iar rudele îndoliate, ne zice Claudia Partole, i-au lipit de ureche telefonul mobil şi răposatei în timp ce era dusă la cimitir.
Memorabilă e şi figura cămătarului care îşi impune datornicii să-i mai plătească o dată banii pe care aceştia îi dăduseră deja. Nu sunt iertaţi însă nici italienii, care şi-au abandonat părinţii în mâinile menajerelor străine. În romanul Claudiei Partole, doamna Emili moare la ora 19 şi 45 minute şi îngrijitoarea o sună pe fiica acesteia pentru a o anunţa despre cele întâmplate, dar aceasta o bruschează că de ce i-a tulburat somnul şi nu i-a comunicat tragica veste dimineaţa. Rămasă fără lucru, actriţa din romanul Claudiei Partole se va încolona în spatele unei cozi lungi de moldoveni în căutare de lucru, prin faţa cărora defilează angajatorii italieni.
Pe lângă faptul că romanul reprezintă una dintre cele mai veridice mărturii despre fenomenul migraţiei, mai e şi un roman de dragoste, dar şi un roman al devenirii existenţiale.
