Unionismul, din stradă în Parlament

Zecile de mii de manifestanţi, adunaţi în Piaţa Marii Adunări Naţionale, au demonstrat că dezideratul de unire cu România nu este o opţiune politică marginală, irelevantă, precum susţin adesea adversarii acesteia, ci capătă tot mai multă importanţă în societate. Este adevărat că, pentru moment, adepţii unificării cu România nu constituie o majoritate absolută a populaţiei, însă numărul lor creşte constant. Această creştere poate fi explicată atât prin activismul organizaţiilor unioniste, care promovează mesajul unionist, utilizând diferite mijloace de comunicare, cât şi, mai ales, prin eşecul autorităţilor de la Chişinău de a guverna într-o manieră, care să inspire încredere populaţiei.

Faptul că toate organizaţiile şi partidele, care îşi revendică obiectivul unionist și au participat la marea manifestaţie de duminică, inspiră încredere că acestea vor reuşi să-şi depăşească disensiunile şi să stabilească o relaţie de colaborare strânsă, în vederea încercărilor, care urmează în acest an. La sfârşitul lui 2018, în Republica Moldova vor avea loc alegeri parlamentare şi este important ca de această dată segmentului social, care aderă la obiectivul unificării cu România, să i se facă o ofertă electorală consistentă. Liderii politici unionişti ar trebui să aibă în vedere faptul că manifestanţii de duminică reprezintă, cu toţii, potenţiali alegători, iar numărul lor în societate este cu mult mai mare decât cel al participanţilor la mitingul din Piaţa Marii Adunări Naţionale. Doar dublând acest număr, obţinem deja suficiente voturi pentru ca un partid sau un bloc electoral unionist să trimită deputaţi în Parlament. Aceştia ar promova o agendă politică eminamente unionistă în Legislativ, fapt care ar constitui o premieră în viaţa politică a Republicii Moldova, şi ar duce lupta pentru unire la un nou nivel. De acolo, ar fi posibilă crearea unei majorităţi, care să realizeze, într-un viitor previzibil, ceea ce ne dorim cu toţii. Însă, pentru moment, lupta se dă pentru reprezentarea unioniştilor în Parlament. Iar dacă liderii partidelor unioniste sunt serioşi în intenţiile lor, această luptă trebuie câştigată în acest an.

Doar cu o majoritate unionistă în Parlamentul de la Chişinău, se vor putea realiza proiectele, care premerg unirii politice efective a Republicii Moldova cu România. Actualii guvernanţi nu sunt în stare, sau nu doresc, ceea ce în raport cu rezultatul final e una şi aceeaşi, să muncească la conectarea economică şi infrastructurală a Republicii Moldova şi a României. Gazoductul Iaşi-Ungheni-Chişinău stagnează, nu s-a realizat interconectarea liniilor de electricitate, nu se lucrează la atragerea investiţiilor din România. În aceste condiţii, nu poate exista speranţă că situaţia se va schimba în bine, în următoarea perioadă. Doar preluarea puterii de către unionişti este cheia succesului, însă şi în aceste condiţii va fi mult de muncă.

Transferarea spiritului unit şi pozitiv al marii manifestaţii de duminică, 25 martie, în birourile liderilor politici unionişti, în vederea pregătirii pentru alegerile parlamentare de la sfârşitul acestui an reprezintă obiectivul major în următoarea perioadă, iar cei care şi-au asumat reprezentarea unioniştilor trebuie să conştientizeze că momentul nu trebuie ratat. Altfel, ne aşteaptă câţiva ani în care nu se va schimba nimic, când aceşti ani ar putea fi cei în care să se pună la punct condiţiile realizării unirii. Îi obligă să meargă pe această cale numărul mare de manifestanţi, realitate care denotă că dezideratul unirii cu România se transformă în cel mai important curent politic din Republica Moldova. Reprezentarea acestuia în Parlament este o necesitate care nu poate fi ignorată şi peste care nu se poate trece.