Cum-necum, Băsescu s-a identificat cu două proiecte majore pentru apropierea celor două maluri ale Prutului: redobândirea cetăţeniei române şi bursele de studii. Este vorba de două proiecte care au câteva calităţi ce le dau efecte pe termen lung şi foarte lung: în primul rând, este vorba de chestiuni palpabile, practice care au efecte imediate; în al doilea rând, se adresează direct oamenilor, sunt resimţite direct în rândul poporului.
Gazoductele, liniile de transfer pentru energia electrică sau podurile sunt într-adevăr chestiuni practice şi cu efecte asupra cetăţenilor – însă acestea sunt diluate prin intervenţiile autorităţilor, sunt îndepărtate şi văzute ca succese guvernamentale. Nici nu pot fi comparate cu paşaportul românesc care deschide toate şansele şi neşansele Uniunii Europene sau cu statutul de student la Bucureşti, Iaşi, Cluj sau Timişoara, statut cuplat cu posibilităţi limitate doar de voinţa şi capacităţile fiecărui student de a-şi continua instruirea oriunde în lume. Cele două proiecte ating întregul spectru al populaţiei: de la veteranii şi deportaţii care au păstrat România în suflet în cele mai negre perioade ale istoriei, până la tinerii care se întreabă încotro s-o apuce.
Cele două proiecte au făcut mult mai mult decât au oferit o minimă reparaţie la pachet cu o şansă de viitor: au integrat românii basarabeni în România, din toate punctele de vedere. Faptul că graniţa de pe Prut a fost menţinută deschisă împreună cu redobândirea cetăţeniei române, în ciuda presiunilor unor neprieteni de la Bruxelles sau de aiurea, a permis osmoza românilor de pe cele două maluri. Contactul direct aruncă în aer legendele de tipul „românii sunt canibali fascişti” sau „basarabenii sunt nişte sovietici rusificaţi”. Până şi etnicii ruşi încep să îşi caute strămoşi născuţi în România Mare.
„Valul basarabean” din literatura şi arta românească a detronat multe ierarhii şi a zguduit un sistem osificat în deceniile totalitarismului. Însă mai presus de toate, românii basarabeni au intrat în politica românească: voturile din stânga Prutului nu mai pot fi ignorate de niciun politician de la Bucureşti. Iar românii basarabeni sunt mult mai activi politic, mult mai conştienţi decât restul românilor. Iurie Leancă şi Vladimir Voronin simt foarte bine efectele acestor deschideri şi ar vrea să le limiteze fiecare după firea şi năravul lui: Leancă ne vorbeşte evropeneşte despre micşorarea numărului de burse, Voronin ar vrea să închidă graniţa şi suduie birjăreşte în lipsă de alte argumente.
În timp, identificarea lui Băsescu cu redobândirea cetăţeniei române şi bursele pentru basarabeni se va dilua. Românii basarabeni îşi vor alege tabere politice diverse de la Bucureşti şi nu vor mai fi atât de încrâncenaţi. Însă până atunci proiectul major este menţinerea acestei deschideri şi a circulaţiei libere a oamenilor şi ideilor peste Prut. România Mare este alcătuită din oameni, nu din teritorii şi administraţii.
Până atunci, Băsescu a pus pe masa politicienilor de la Chişinău două teme majore: o garanţie voalată că Republica Moldova are şanse mari să semneze acordul de asociere cu Uniunea Europeană la Vilnius (dacă a reuşit Serbia, o ţară sfâşiată de războaie crâncene, de ce nu ar reuşi Republica Moldova?); pe lângă aceasta a venit avertismentul: aderarea Chişinăului la Uniunea Europeană nu se va putea încheia fără rezolvarea conflictului transnistrean (indiferent ce formă va avea această rezolvare).
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
