Indiferent dacă aceste reacții sunt negative sau pozitive, subiectul lor este cu siguranță cel mai dezbătut. În ultimul timp, mai toată lumea vorbește doar despre Rogozin, Kiril și mai nou (sau din nou), despre Onișcenco.
Situația dată îmi reamintește cumva de povestea „Ursul păcălit de vulpe” scrisă de clasicul literaturii române, Ion Creangă. Doar că, vulpea noastră, dacă ar fi s-o asociem cu Moldova, nu e chiar atât de șireată. În schimb, ursul, pe cât nu ar părea de mare și fioros, calcă grav prin străchini și s-ar putea să-și piardă coada geopolitică. Fără să vrea, prin declarațiile deocheate și comportamentul ofensiv, Federația Rusă ne împinge spre Uniunea Europeană. O fac tot reprezentanții ruși, prin declarațiile lor deșănțate și acțiunile nefondate. În societate deja circulă gluma că Rogozin ar trebui să vină la Chișinău o dată pe săptămână, și să ducă același monolog de partizan în uniformă de cazac. Acest tip de diplomație nkvd-istă nu face altceva decât să șifoneze imaginea Rusiei și s-o transforme în ochii Europei într-un câine care latră încontinuu, însă nu mușcă niciodată, pentru că nu mai are colți. Bineînțeles că trebuie să vedem și partea gravă a problemei: s-ar putea să înghețăm la iarnă, s-ar putea ca producătorii autohtoni de vin să fie nevoiți să caute alte piețe de desfacere. Va trebui să ne descurcăm de sine stătător, pentru că în linii generale Rusia ne îndepărtează tot mai tare de ea. Cum se explică oare că plătim pentru gaz de trei ori mai scump decât europenii? Ce fel de prietenie între popoare e asta? Politica biciului și a biscuitului este dată peste cap, Rusia dă din bici, însă nu observă că nu mai are biscuiți. Și în loc să genereze un dialog diplomatic serios ne sperie cu baba cloanța.
Drept rezultat, parcursul european al Moldovei se petrece în pofida acțiunilor politicienilor moldoveni, ci nu datorită lor. În relațiile cu Rusia, demnitarii noștri devin mai umili decât măicuțele de la mănăstire și sunt gata să accepte orice porcărie venită din partea ursului. Sper să mai vină tovarășul Rogozin la Chișinău, fără să-și dea seama acesta ne face o favoare extraordinară, și ne îndepărtează tot mai mult de „mama Rusie”. În scurt timp, acest urs senil cu siguranță va pierde coada. Sperăm că și vulpea noastră va deveni un pic mai șireată, și va ști cum să se folosească de acest cadou oferit de frații ruși. Cât despre embargoul la vinuri, cred că e o mișcare internă. Vinul înnobilează, vorba lui Baudelaire sau Hayam, iar Rusia nu are nevoie de alegători înnobilați de vin. Mai degrabă are nevoie de mase îndobitocite de votcă.
