Editorial

V-ați temut de România, domnilor tovarăși?

Anul acesta, după 6 ianuarie când s-a declanșat scandalul legat de vânătoarea din Pădurea Domnească, în RM s-a început un război nimicitor al tuturor împotriva tuturor, un război al negărilor și renegărilor totale: unii neagă un segment al guvernării, alții – celălalt segment, comuniștii neagă, chipurile, întreaga guvernare, dar de fapt neagă statul R. Moldova. În fumul înecăcios al acestui război din nou apare luminița falsă: salvarea o constituie revenirea la putere a comuniștilor și renunțarea la vectorul politic proeuropean. Lumea normală înțelege că aceasta nu e o soluție pentru salvarea R. Moldova, ci o disoluție a statului. În această brambureală, mulți avem senzația că R. Moldova a devenit o problemă fără soluție, de aceea unii pleacă din țară, alții s-au retras prin bucătării, ca în timpul URSS și înjură… 

1

Oamenii normali care nu acceptă soluția comuniștilor au fost prinși într-o cursă morală, fiindcă ei trebuie să susțină o guvernare cu multe bube la cap, dar care se declară democrată și proeuropeană. Haideți să răspundem cinstit la această întrebare: este oare actuala guvernare una democrată și proeuropeană? Ca să răspundem la respectiva întrebare, haideți să vedem în ce fel de R. Moldova trăim azi – în una proeuropeană sau în una încă rusească, sovietică și comunistă. În cele ce urmează nu-mi propun să formulez soluții, voi încerca doar să găsesc o explicație a situației în care am ajuns.

2

Dacă ne uităm înapoi, nu putem să nu constatăm că de la declararea Independenței sale în 1991 RM nu a avut guvernări cu adevărat proeuropene care și-ar fi asumat sarcina modernizării, decomunizării și desovietizării acestui stat. Chiar și cele declarate proeuropene mai mult au mimat europenismul. Modelul unei Moldove primitive, rusificate, comunizate îi aranja nu numai pe comuniști, dar și pe democrații proeuropeni, fiindcă le aducea voturi și le asigura șansa să guverneze. Iată de ce, toate guvernările declarate proeuropene de până astăzi, într-o măsură mai mare sau mai mică, au fost proruse și antiromânești și au încurajat antiromânismul, guvernând cu urechile ciulite spre Moscova, nu spre București. Toate aceste guvernări s-au temut nu de Moscova, ci de București, toți domnii tovarăși de la ”91 încoace s-au temut de România, fiindcă le-a plăcut să guverneze și s-au temut ca nu carecumva România să le înghită țărișoara” și ei să rămână fără tron sub fund. De aici au pornit toate: chiar și cei care se declarau proeuropeni și proromâni, cum ajungeau la putere deveneau „un pic gravizi”, adică „un pic” proruși și antiromâni.

3

Acesta e adevărul, domnilor tovarăși! Ați adoptat moldovenismul antiromânesc drept ideologie de stat (nedeclarată explicit oficial), fiindcă v-ați temut de România, deși era clar că din prima zi a botezării acestui stat trebuia pornită o operă istorică dificilă de restabilire a identității adevărate a unei populații aflate 200 de ani sub ruși.

V-ați înarmat cu „teoria statalității moldovenești”, fiindcă v-ați temut de România. Nu v-ați gândit că acest moldovenism antiromânesc se va transforma în antieuropenism!  Ați renunțat la conceptul existenței a „două state românești” și la Imnul „Deșteaptă-te, române”!
Nu v-ați gândit că această ideologie convine Moscovei și comuniștilor! Nu v-a pus pe gânduri nici statalismul înfocat al comuniștilor, al acelor comuniști care au creat Transnistria, au luptat împotriva Independenței, au schimbat chiar și denumirea sărbătorii naționale din Ziua Independenței în Ziua Republicii, renunțând în fapt la Declarația de Independență.
 
Nu v-ați gândit de ce ei brusc au devenit cei mai înfocați stataliști. Nu v-ați gândit pentru că v-ați temut de România și ați vrut să guvernați, v-a plăcut să fiți ctitori de țară!

4

Din această cauză nu ați dorit să rezolvați nicio chestiune fundamentală pentru existența unei Moldove europene, adică nu ați distrus SISTEMUL.  
Din această cauză v-ați temut de condamnarea comunismului, de reabilitarea onestă a deportaților ș.a.m.d., ș.a.m.d.
Din această cauză ați acceptat, alături de comuniști, o legislație pentru minoritățile naționale care nu a admis integrarea lor în viața RM.

5

Fiindcă v-ați temut de România, ați intrat în cârdășie politică cu Mitropolia Moldovei, o mitropolie condusă de la Moscova, declarând-o „mitropolie oficială”. Cum ați vrut să vă integrați în Europa cu o Biserică condusă de Moscova?
Fiindcă v-ați temut de România ați neglijat și ignorat Mitropolia Basarabiei, fugind de ea ca dracul de tămâie.
Fiindcă v-ați temut de România, ați trecut pe linie moartă articolul 13 din Constituție despre denumirea limbii oficiale a RM, adică ați procedat exact ca și comuniștii.
Fiindcă v-ați temut de România i-ați marginalizat pe unioniști, declarându-i, alături de comuniști, dușmani ai statului R. Moldova… Nu ați văzut că unioniștii sunt cei mai înfocați europeniști?
Fiindcă v-ați temut de România toată presa controlată de voi și televiziunea publică au fost foarte prudente ca nu cumva să devină prea românești.
Toate acestea nu puteau să nu-și facă efectul: să avem azi o Moldova încă rusească, sovietică și comunistă, adică o R. Moldova antieuropeană.
Desigur, că acum ne temem de orice referendum pe teme „delicate”… Fiindcă v-ați temut de România ați distrus unitatea internă a acestui stat împărțindu-i pe cetățeni în români și moldoveni, stataliști și dușmani ai statalității ș.a.m.d.

6

Ceea ce se întâmplă azi cu RM se numește falimentul moldovenismului antiromânesc. Model identitar pe care l-ați creat împreună cu comuniștii a eșuat. Fiindcă orice formă de moldovenism antiromânesc înseamnă automat și antieuropenism. Concluzia e una: chiar și guvernările care s-au declarat democrate și proeuropene au promovat o politică antiromânească, e adevărat, mai discretă, decât comuniștii… Pentru că, repet a suta oară, s-au temut de România, să nu le înghită țărișoara.

7

Acum comuniștii, domnilor tovarăși democrați și proeuropeni, v-au prins dezarmați – nu mai aveți „lozinci” și „mesaje” în afară de integrarea europeană, idee pentru care practic nu ați făcut nimic, ci ați luptat împotriva ei. Ei vă hărțuiesc, clatină corăbioara statalității și o pot chiar răsturna. V-ați temut de o Moldovă „prea românească” (europeană!) și acum comuniștii sunt gata să ne edifice una asiatică. Pentru ei Ulaanbaatar (Ulan Bator) e mai aproape decât Vilnius.

8

Am încercat până aici să fac o explicație a situației în care am ajuns. Soluțiile reies din această explicație. Nu cred însă că sunteți pregătiți pentru aceste soluții. De ce?

9

Fiindcă vă temeți de România și vă place să guvernați! Fie și într-o Moldovă fără identitatea ei firească, rusificată, comunizată și sovietizată, o Moldovă care rămâne fără populație și care nu cedează primul loc din lista celor mai sărace și corupte țări ale continentului european.

10

Acum un deceniu și ceva, pe când lucram la alt ziar, am polemizat cu D. Diacov, pe atunci președinte al parlamentului pe problemele de mai sus. Atunci am afirmat că R. Moldova ori va fi românească, ori nu va fi deloc. Rămân și azi la această părere.

23.10.2013
ARHIVA TIMPUL

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *