În primul rând, tot mai des se face auzită ideea că soarta de mai departe a Republicii Moldova depinde în mod decisiv de modul în care se va derula intervenţia militară a Rusiei în Siria. Într-adevăr, în aceste afirmaţii există multă logică, deoarece, cu toate criticile ce vin la adresa Rusiei, precum că prin această intervenţie s-ar face jocul liderului sirian, Bashar al-Assad, dacă Kremlinul va reuşi să aplice o lovitură puternică Statului Islamic, care a devenit un pericol pentru toată lumea civilizată, aceasta numaidecât va consolida poziţiile Rusiei în plan internaţional. Eu sunt departe de ideea, care se vehiculează tot mai insistent, că la nivelul liderilor mondiali ar fi avut loc un târg în urma căruia Ucraina, la pachet cu Moldova, ar fi fost lăsate în sfera de influenţă a Federaţiei Ruse, în schimbul unor anumite poziţii ale Kremlinului în Siria, Irak, Afganistan etc. Totuşi, nu pot să nu împărtăşesc gândul că, pe fondul tendinței de expansiune a Statului Islamic, situaţia legată de Ucraina a trecut pe un plan secund, ca să nu mai vorbim deja de subiectul Republicii Moldova, iar asta convine de minune Rusiei, care-şi poate face nestingherită mendrele în spaţiul ex-sovietic, pe care, absolut greşit, îl consideră sfera tradiţională a intereselor sale.
În al doilea rând, aş vrea să mă opresc la criza fără precedent cu care se confruntă Uniunea Europeană, ca urmare a valului masiv de migranţi. Există opinia că această problemă a determinat o schimbare a priorităţilor UE, dar şi o schimbare a atitudinii faţă de statele ce-şi doresc să adere la prestigioasa organizaţie internaţională. Mai mult decât atât, unii critici ai UE prezic destrămarea acesteia, făcând trimitere în context la poziţia tot mai dură a Ungariei în raport cu Bruxelles-ul, la intenţia autorităţilor britanice de a organiza un referendum de părăsire a UE, la tensiunea ce s-a iscat în Germania (mai ales după scandalul în care s-a pomenit antrenat unul din principalii agenţi economici din această ţară, producătorul de automobile Volkswagen), la interminabilele dificultăți de ordin financiar ale Greciei, la posibila destrămare teritorială a Spaniei, drept o consecință a intenţiei de separare a Cataloniei etc. Desigur, Uniunea Europeană traversează o perioadă destul de complicată (şi nu doar UE ca organizaţie, ci şi multe din ţările considerate motoare ale UE), însă ferma mea convingere este că cei care prezic dispariţia acestei organizaţii se cam grăbesc. Şi anterior UE a avut de făcut faţă unor situaţii extrem de dificile, numai că s-a mobilizat şi a depăşit toate greutățile. Evident, acum UE are un pic alte preocupări, dar se exagerează când se afirmă că, în lumina acestor probleme, Republica Moldova a fost exclusă din sfera de interese a Bruxelles-ului.
În al treilea rând, tot mai multă lume face o legătură directă între evenimentele din Siria, Statul Islamic, problemele UE şi activizarea forţelor proruse din Republica Moldova. Se vede de la o poştă că formațiunile politice care reprezintă aici interesele rusești au uitat de concurenţă, au uitat de scandalurile şi acuzaţiile reciproce, şi-au dat mâna şi au făcut front comun împotriva guvernării proeuropene a Republicii Moldova. Partidele respective au simţit momentul potrivit pentru a-şi pune planurile în acţiune şi a-şi atinge scopurile pe care le au, dar, probabil, au primit şi un semnal de la Moscova că a venit timpul nu doar să acţioneze, ci să acţioneze coordonat. Așa se explică în mare parte protestele lor permanente, ameninţările lor directe şi provocările la care se dedau periodic. E de presupus că formațiunile menţionate au în vedere şi alte scenarii pentru viitor, căci nu în zădar vorbesc despre nu ştiu ce planuri de rezervă. Până unde pot merge aceste forţe, deocamdată e greu de spus.
Ce trebuie să facem în această situaţie noi, cei care ne dorim un viitor european şi democratic pentru Republica Moldova? În condiţiile în care atenţia comunităţii internaţionale, pe bună dreptate, este îndreptată spre alte probleme majore, autoritățile moldovenești sunt pur și simplu obligate să menţină Moldova pe agenda marilor cancelarii ale lumii. Iar asta înseamnă mesaje clare transmise occidentalilor că Republica Moldova are dreptul la un viitor european, că, înţelegând problemele cu care se confruntă Occidentul, Chişinăul ştie să-şi facă temele de acasă şi să acţioneze în permanenţă, anticipând momentul în care va reveni pe lista de priorităţi. Pentru aceasta însă urmează să promovăm reformele europene autentice, să eradicăm corupţia, să creăm condiţii pentru un mediu de afaceri favorabil, să dezvoltăm economia, să eficientizăm sistemul de protecţie socială, să depunem eforturi pentru a apropia soluţionarea diferendului transnistrean etc. Într-un cuvânt, atunci când Occidentul va rezolva acele probleme pe care le consideră prioritare la această etapă, trebuie să se convingă că Republica Moldova nu a stat în suspans, ci s-a mișcat consecvent, îndeplinind obligaţiunile pe care şi le-a asumat faţă de UE. Astfel, vom ajunge să constatăm că nu am pierdut timpul preţios în realizarea obiectivului nostru naţional de integrare europeană.
Însă pentru ca toate acestea să poată fi înfăptuite, este necesar să avem stabilitate politică. Iar aici e vorba de un efort nu doar din partea partidelor proeuropene, ci şi al cetăţenilor, să nu se lase păcăliți de unii aventurieri politici, care-şi doresc aruncarea Moldovei în haos, cu revenirea ei ulterioară pe orbita intereselor Rusiei. Numai aşa vom salva Republica Moldova dintr-o situaţie deloc uşoară şi numai aşa ne vom poziţiona corect în raport cu toate provocările care frământă lumea din jurul nostru.
Veaceslav Untilă, deputat, vicepreședinte al Partidului Liberal
