În mai bine de şase ani care s-au scurs de la acele evenimente, s-au înregistrat mai multe succese, dar, în paralel, s-au întâmplat şi lucruri regretabile, care au afectat la modul serios procesul de integrare europeană al Republicii Moldova. Anume la aceste lucruri regretabile aş dori să mă refer mai jos.
Imediat după constituirea coaliţiei de guvernare proeuropeană, unul din cele patru partide aflate la putere a „monopolizat” în totalitate ideea de integrare europeană şi toate acţiunile ce țineau de traducerea în fapt a acestui obiectiv. Totul s-a făcut pornind de la un elementar calcul electoral, care arăta că partidul ce va fi asociat cu succesele înregistrate în procesul de integrare europeană va avea cel mai mult de câştigat. Exerciţiile electorale ulterioare au demonstrat că acest calcul a avut la bază motive temeinice, însă, chiar dacă un anume partid a obținut unele dividende, în general, Republica Moldova a avut numai de pierdut. Or, acea competiţie politică nesănătoasă care s-a înregistrat în privința realizării obiectivului de integrare europeană a frânat mişcarea Republicii Moldova înainte, ne-a adus nu o dată în situaţia în care era să ratăm unele etape esențiale în apropierea noastră de Uniunea Europeană, iar implementarea Planului de acţiuni pentru obţinerea regimului liberalizat de vize cu UE s-a desfășurat cu întârzieri și tergiversări, ceea ce a stârnit nemulțumiri din partea populației.
Un impediment serios în calea realizării obiectivului de integrare europeană a fost instabilitatea politică, lupta „pe la spate” dusă de unele partide din coaliţie, care a generat grave crize politice. În context, aş menţiona doar câteva din situaţiile de risc politic major, care au pus în pericol realizarea obiectivului de integrare europeană: criza legată de nealegerea preşedintelui Republicii Moldova din 2009 până în 2012, criza provocată de tragedia din „Pădurea Domnească” din 2013, instabilitatea politică ce s-a iscat drept urmare a referendumului constituţional din septembrie 2010, a alegerilor parlamentare anticipate din noiembrie 2010, a alegerilor locale generale din 2011 etc. Pe fondul acestor situaţii tensionate, de multe ori obiectivul de integrare europeană trecea pe un plan secund, iar aceasta nu avea cum să nu afecteze viteza cu care Moldova se mişca spre UE.
Nu pot fi trecute cu vederea nici interesele personale înguste ale unor politicieni, ce la un moment dat au prevalat asupra obiectivului comun de integrare europeană. Un exemplu în acest sens îl reprezintă jocul perfid al unor politicieni din AIE-2, care au stat în spatele scindării Partidului Liberal în aprilie 2013, iar apoi – a eliminării liberalilor de la guvernare în mai 2013. Toate acestea s-au făcut pentru că prezenţa PL în coaliţia de guvernare devenise incomodă celor ce puseseră ochii pe unele obiective de stat. În rezultat, a avut loc aşa-zisa concesionare a Aeroportului Internaţional Chişinău, dar şi furtul din trei importante bănci, care au adus Republica Moldova pe primele pagini ale presei internaţionale, iar pe partenerii noştri europeni i-au determinat să ne privească cu mari rezerve. De fapt, ca urmare a acestei situaţii, Republica Moldova s-a îndepărtat vizibil de Uniunea Europeană, politicienii de la guvernare scuipând pe încrederea cu care ne tratase până în acel moment Bruxelles-ul.
Voi aminti și despre afrontul evident pe care unele partide pretins democratice şi proeuropene l-au adus partenerilor europeni, care au încercat să ne ajute în identificarea unei soluţii după alegerile parlamentare din noiembrie 2014, astfel încât Republica Moldova să fie şi în continuare guvernată de o coaliţie democratică şi să-şi urmeze calea europeană. Deși la renumita întâlnire de la Aeroport (din luna ianuarie a anului curent) a reprezentanţilor PLDM, PD şi PL cu înalţi oficiali europeni se convenise asupra creării unei noi alianţe de guvernare proeuropene, ulterior PLDM şi PD au preferat să facă o coaliţie neoficială cu comuniştii şi să instaleze în funcţie Guvernul Gaburici. Aceasta a fost una dintre cele mai dureroase lovituri aplicate vreodată procesului de integrare europeană al Republicii Moldova, iar prestaţia acelui Guvern, cât şi a coaliţiei minoritare PLDM-PD, susţinută din umbră de comunişti, este cea mai elocventă dovadă.
E de remarcat și situaţia politică actuală, care altfel decât haos şi incertitudine nu poate fi numită. În declaraţii parcă şi PLDM, şi PD sunt pentru continuarea parcursului european, însă acţiunile la care recurg demonstrează că de fapt nu aceasta este preocuparea lor de bază, ci interesele politice înguste pe care le au. Iar asta din nou loveşte în cel mai direct mod în procesul de integrare europeană al Republicii Moldova.
În concluzie, aş vrea să menţionez că Republica Moldova traversează acum o perioadă dificilă, dar care, totodată, este decisivă pentru viitorul ei european. Partidele ce se declară democratice şi proeuropene trebuie să înţeleagă că de comportamentul lor depinde dacă Republica Moldova va ajunge un stat democratic, european, prosper, în rând cu statele dezvoltate ale Uniunii Europene, sau se va întoarce în trecut, revenind în braţele Rusiei şi pierzând orice speranță la un viitor demn. Este poate ultima şansă pe care o avem şi ar fi mare păcat să o ratăm.
Veaceslav Untilă, deputat, vicepreședinte al Partidului Liberal
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
