Veaceslav Untilă, preşedinte al Curţii de Conturi: „Este o mare provocare să aduc Curtea de Conturi la un nou nivel”

– A fost una care, în linii mari, poate fi numită de „acomodare”, pentru că s-a schimbat nu doar conducerea Curții de Conturi, ci şi întreaga ei componenţă. Fiecare dintre noii membri ai Curţii de Conturi a trebuit să „intre în temă”, să facă o evaluare a „moştenirii” primite de la precedenta componenţă, să ia cunoştinţă de mecanismele de interacţiune pe interior, de alte momente specifice unor asemenea perioade. Apropo, astfel de perioade de „acomodare” sunt caracteristice nu doar Curţii de Conturi, ci oricăror instituţii, şi nu numai din Republica Moldova, ci din toate ţările în care funcţionează instituţii democratice.

– Şi care e „moştenirea” pe care aţi primit-o?
– În acest răstimp, tot ce am reuşit a fost să efectuăm o evaluare sumară. Ne-am documentat asupra proceselor aflate în derulare şi, când spun acest lucru, mă refer nu numai la subiectele ce se examinează sau urmează să fie examinate, conform competenţelor legale pe care le are Curtea de Conturi, ci şi acele proiecte care vizează îmbunătăţirea capacităţilor CC pe diverse planuri. Dacă e să folosesc un termen puţin din alt domeniu, pot spune că am realizat o inventariere, însă aceasta ne-a permis să ne facem doar o închipuire de ansamblu, nu una în detaliu. De aceea, am solicitat Parlamentului Republicii Moldova, în conformitate cu legea în vigoare, efectuarea unui amplu audit extern la Curtea de Conturi pentru anul 2015, care va arăta până în cele mai mici detalii ce am preluat şi în ce direcţii trebuie să acţionăm cu prioritate. Atunci vă voi putea oferi un răspuns mult mai documentat şi mai deplin la întrebarea dvs.

– Ce aveţi în vedere când vorbiţi despre proiecte ce vizează îmbunătăţirea capacităţilor Curţii de Conturi?
– E vorba de proiecte ce ţin de dezvoltarea continuă a capacităţilor auditorilor noştri, de dezvoltarea capacităţii de reacţie adecvată a Curţii de Conturi la provocările cu care ne confruntăm în domeniul de gestiune, de dezvoltarea capacităţilor de comunicare a instituţiei pe care am onoarea să o conduc etc. În unele din aceste direcţii s-au depus eforturi până în prezent, iar în altele urmează să demarăm activităţile în cel mai scurt timp.

– Se zice că cea mai mare problemă a Curţii de Conturi în prezent este modul în care se implementează deciziile ei, modul în care reacţionează instituţiile abilitate ale statului la aceste decizii….
– Este într-adevăr o mare problemă şi am văzut acest lucru din analiza sumară pe care am făcut-o imediat după preluarea funcţiei. Din păcate, avem multe situaţii când rapoartele Curţii de Conturi rămân suspendate, dacă pot folosi acest termen, nu există acea continuitate logică ce ar trebui să fie, acea conexiune eficientă cu organele responsabile ce ar trebui să vină cu acţiuni ca urmare a neregulilor depistate de noi. Eu consider că în acest domeniu avem nevoie de o analiză amplă, care ar indica unde se produce ruptura, ar identifica cauzele de ce aceasta are loc, dar şi ar veni cu recomandări pentru depăşirea situaţiei respective. De fapt, cred că atâta timp cât nu vom soluţiona chestiunea în cauză, nu vom putea vorbi de o eficienţă maximă a Curţii de Conturi. Nu exclud că pe viitor vom iniţia chiar discuţii cu factorii de decizie despre care am pomenit mai sus, ca să înlăturăm aceste deficienţe. Până la urmă, şi noi, şi Procuratura, şi CNA, şi alte organe responsabile ale statului trebuie să acţionăm în interesul cetăţeanului, contracarând toate cazurile de folosire frauduloasă a banului public. Şi dacă avem un scop comun, de ce să nu identificăm şi acele acţiuni pe care trebuie să le întreprindem în comun pentru atingerea lui?

– Nu am avut ocazia să vă întrebăm până acum, de aceea o vom face cu o mică întârziere: de ce aţi acceptat să veniţi la Curtea de Conturi, unde e foarte mult de lucru, dar nu aţi rămas în Parlament, deoarece se ştie că postura de deputat e mult mai comodă?
– Percep această funcţie ca şi pe toate celelalte pe care le-am deţinut până în prezent, adică prin prisma responsabilităţii. Noua componență a Curții de Conturi este pe deplin conștientă de responsabilitatea pe care și-a asumat-o și e gata să contribuie plenar la procesul de modernizare a managementului instituțiilor publice și pentru a obține o mai bună gestionare a fondurilor publice, în conformitate cu practicile și standardele internaționale de audit extern. Pentru mine este o mare provocare să reuşesc să aduc Curtea de Conturi la un nou nivel şi sunt sigur că voi reuşi. Or, am o viziune clară în ce direcţii trebuie de acţionat şi aici mă refer atât la eliminarea lacunelor existente la capitolul implementarea deciziilor CC, cât şi la îmbunătăţirea capacităţilor profesionale a angajaţilor, la deschiderea mai mare a CC către societate, la impulsionarea activităţilor CC în plan extern, inclusiv prin intensificarea colaborării cu instituţiile de profil din alte state, dar şi cu cele internaţionale, pentru a avea un schimb de experienţă eficient etc.

Da, aveţi dreptate, poate în Parlament e un pic mai comod. Dar eu niciodată nu am căutat funcţii comode, ci funcţii care să-mi dea șansa să fac ceva bun pentru ţară, pentru cetăţeni. O funcţie este bună atâta timp cât îţi oferă pârghii reale de influenţă și posibilitatea de a contribui la îmbunătăţirea vieţii oamenilor.

– Dar după ce aţi devenit preşedinte al Curţii de Conturi, aţi ajuns ţinta unor critici…
– Presupun că vă referiţi la un material apărut recent în presă, în care se fac anumite aluzii şi insinuări, la care eu deja am răspuns, dar voi profita şi de această ocazie pentru a pune punctul pe i. În acel material se afirma că aş trăi într-un imobil nedeclarat. Este vorba despre o casă pe care eu am început să o construiesc încă în 1987, pe când activam în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Am pornit construcţia având un ajutor consistent din partea MAI, iar pentru a o finisa am contractat şi un credit bancar de circa 20 mii de ruble. E o casă la care am muncit ani de zile, pe bani împrumutaţi, dar nu m-am pricopsit cu un palat peste noapte, cum ar fi putut înţelege unii din acel material. Nu am declarat-o, pentru că, din punct de vedere legal, nici nu pot face acest lucru. Când fiica mea a împlinit majoratul, i-am donat-o ei, cu condiţia că eu şi soţia vom locui în această casă cât vom fi în viaţă.

În privința altor imobile pe care le deţin, m-am pronunțat în acea reacţie a mea: e vorba de o treime de casă, pe care soţia a moştenit-o după decesul mamei sale, dar şi despre apartamentele în care locuiesc fiicele mele cu familiile lor, pe care le-am achiziţionat din bani câştigaţi cinstit (fapt declarat la timpul potrivit). La fel e şi cu afacerile mele, pe care le-am declarat întotdeauna, inclusiv venitul pe care l-am avut.
Nu mă supăr pe jurnalişti şi înţeleg că e firesc să aibă interes faţă de Preşedintele Curţii de Conturi, dar regret că se depăşesc anumite limite. De exemplu, de ce e nevoie să se arunce umbre peste imaginea membrilor familiei mele, care sunt cetăţeni ai acestei ţări şi au dreptul la o viaţă privată, la protecţia datelor cu caracter personal? Nu am nimic împotrivă ca jurnaliştii să-mi întoarcă viaţa şi activităţile pe toate părţile – sunt o persoană publică şi am acceptat aceste reguli de joc odată cu venirea în politică, odată cu preluarea funcţiei de preşedinte al CC. Dar trebuie să se facă o delimitare clară între viaţa şi activităţile mele, pe de o parte, şi familia mea, pe de altă parte. Cu atât mai mult că am fost mereu deschis în relaţia cu presa şi cred că aş fi meritat o atitudine corectă.

– Ce planuri de viitor aveţi? Admiteţi o revenire în politică?
– Toate planurile mele de viitor ţin acum de funcţia de preşedinte al Curții de Conturi, care nu e compatibilă cu politica. Avem foarte mult de lucru pentru a verifica în continuare corectitudinea utilizării banului public, pentru a ne asigura că, după deciziile noastre, vor urma şi alte acţiuni în vederea combaterii urmărilor utilizării frauduloase a banului public, pentru consolidarea rolului CC în societatea moldovenească, pentru dezvoltarea relaţiilor de colaborare în plan internaţional, pentru modernizarea instituţiei în ansamblu, pentru transparentizarea proceselor ce ţin de CC, pentru deschiderea şi mai largă a CC către societate etc. Adică, avem atât de mult de lucru, încât nu cred că vom mai reuşi să ne gândim la altceva în următorii cinci ani decât la cele menţionate de mine mai sus.

TIMPUL.MD