Veverita

Este acrobatul lumii animalelor. Uimeste prin sariturile sale, de pe o creanga pe alta, la mare inaltime, si prin viteza cu care alearga pe ramurile arborilor, de care se agata cu ghearele ei ascutite. Iar coada sa stufoasa, mai lunga decat intreg restul corpului, o face sa fie atat de usor de recunoscut de toata lumea…

Este veverita, cea careia vechii greci ii spuneau „skiouros”, denumire rezultata din alaturarea cuvintelor „skia” (care inseamna umbra) si „oura” (coada). Adica, intr-o traducere adaptata zilelor noastre, „cea care sta in umbra cozii sale”. Traieste pe Terra din cele mai vechi timpuri, zoologii americani descoperind in Carolina fosile ale unor exemplare de veverita gri, a caror varsta a fost estimata a fi de aproximativ 50 de milioane de ani! O intalnim si in prezent, in foarte multe zone ale globului, in special in apropierea terenurilor impadurite, dar chiar si in parcurile si pe strazile localitatilor din vecinatatea padurilor, veverita adaptandu-se foarte usor traiului printre oameni.

Desi nu sunt diferente foarte mari intre acestea, exista in prezent peste 300 de rase de veverite, impartite in sapte mari familii, cele mai cunoscute si mai numeroase fiind veveritele gri, zburatoare si de arbore. Dintre acestea, veverita gri reprezinta rasa cea mai des intalnita si mai studiata, populand zone intinse de pe aproape intreaga suprafata a emisferei nordice. O ruda mai mica a veveritei gri este cea roscata, care masoara cel mult 20-25 de centimetri, are blana in nuante de la caramiziu la negru-roscat, burta alba si o coada lunga, din fire pufoase si ciufulite.
Aceasta este, de altfel, veverita care traieste si la noi. Si in neamul veveritelor exista pitici si giganti. Cea mai mica veverita poate fi intalnita in Africa, capul si corpul acestei veverite nu au – impreuna – mai mult de sapte centimetri, iar coada mai masoara inca pe atat! Uriasul din familia veveritei se numeste Ratufa, corpul si coada acesteia putand masura – impreuna – pana la 90 de centimetri! Aceste veverite uriase traiesc in sud-estul Asiei si in cateva zone din Nepal.

Fiind atat de simpatice si de prietenoase, va veti intreba – desigur – daca ati putea aduce o veverita in camera voastra, pentru a o creste ca pe un animal de companie. Raspunsul este: categoric nu! Veverita are nevoie de spatiu in care sa poata alerga, sari, sa se poata catara. Asa ca, nu ne ramane decat sa le admiram pe aceste dragute acrobate cu coada stufoasa in mediul lor natural, sa le hranim si sa le protejam.