A învățat la Liceul „Louis le Grand” din Paris și din adolescență a scris poezii și a tradus din opera lui Virgiliu. În 1819 a fondat împreună cu frații săi revista Conservateur Litteraire. A debutat în 1822 cu volumul de versuri Odes et poesies diverses și pentru oda închinată ducelui de Berry în 1820 a primit de la regele Ludovic al XVIII-lea o bursă. S-a căsătorit în 1822 cu Adele Foucher, pe care o iubea în secret și unul dintre frații săi, Eugene. Acesta a înnebunit în ziua nunții. Victor Hugo și Adele au avut cinci copii.
În 1825 a fost numit Cavaler al Legiunii de Onoare. În 1829 a publicat piesa de teatru Cromwell și prefața scrisă de el devenea manifestul curentului romantic, iar în 1830 a avut premiera la Paris cu piesa Hernani. Succesul enorm al spectacolului cu Le roi s’amuse (1832) a stat la baza operei Rigoletto, a lui Giuseppe Verdi.
Primul roman publicat a fost Han d’Islande (1823). În 1831 a publicat primul roman istoric, Notre-Dame de Paris și libretul pentru opera Esmeralda, bazată pe acest roman. A scris volume de poezie inspirate de actrița Juliette Drouet, care i-a fost amantă. Adele s-a îndrăgostit în această perioadă de Sainte-Beuve, prietenul lui Hugo. În 1838 avea loc premiera piesei Ruy Blas, la Theatre de la Renaissance, Paris.
S-a implicat în politică și a susținut partidul republican. În 1841 a devenit membru al Academiei Franceze, iar în 1845 era numit pair al Franței. În 1843 a murit una dintre fiicele sale și timp de câțiva ani nu a mai publicat nimic. În urma revoluției din 1848 a fost ales în Adunarea Constituantă, forul legislativ care a înăbușit revoltele muncitorești.
În 1851 s-a opus loviturii de stat organizate de Napoleon al III-lea și a fost gonit din Franța, prin urmare, s-a autoexilat la Guernsey, o localitate de pe malul Canalului Mânecii, pentru 20 de ani. În această perioadă a scris Casa de Hauteville, volumul de poezii Les chetiments (1853), Les Miserables (1862), acesta din urmă fiind romanul care îl va face să devină apreciat în toată lumea. Au urmat Les Travailleurs de la Mer (1866), L`Homme qui rit (1869), Quatre-vingt-treize (1874).
În 1863 a publicat romanul autobiografic Adele. S-a întors la Paris după abdicarea lui Napoleon al III-lea și instaurarea Republicii și a devenit deputat. În perioada Comunei din Paris (1871), Victor Hugo a trăit la Bruxelles și a fost expulzat pentru adăpostirea unor revoluționari. S-a refugiat la Luxemburg, de unde se întoarce, în anul 1876, pentru a fi ales ca senator al parlamentului francez. Victor Hugo a murit la 22 mai 1885, iar la funeraliile sale au luat parte mai mult de două milioane de oameni care l-au admirat și au vrut să-l însoțească pe ultimul drum. Este înmormântat în Panteonul din Paris. „Umană prin detaliu și semnificație, inumană prin proporții", cum preciza Albert Thibaudet, opera lui Hugo copleșește prin titanismul fabulos al imaginației și prin îndrăzneala novatoare a limbajului poetic, fiind considerată „cel mai mare fenomen" al literaturii franceze.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
