De patru ani încoace, știrile externe anunță zilnic zeci de morți într-un război atât de murdar încât nimeni nu îi mai poate explica toate cauzele. Deocamdată, 240.000 de oameni au murit. Când l-am cunoscut pe Alan, un refugiat sirian în Republica Moldova, oroarea de acolo m-a lovit în față ca un buzdugan. Siria se află la doar 2.200 km distanță de noi. În fond, e mai aproape decât Roma.
Asemeni altor state din Orient, Siria e o țară musulmană, în care puterea se transmite din tată în fiu. Din anul 1970, Siria a fost condusă vreme de 30 de ani de președintele Hafez-al-Assad. Când acesta a decedat, fiul Bashar-al-Assad a venit să-i ia locul. În anul 2011, sub presiunile cetățenilor, regimurile autoritare din statele vecine (Tunisia și Egipt) s-au destrămat. „La știri arătau inscripțiile protestanților egipteni sau tunisieni pe pereți: „Jos președintele!”. Niște copii de-ai noștri au început să scrie aceleași sloganuri pe gardurile din orașul Daraa”, povestește Alan, refugiatul sirian de 38 de ani. Făptașii, băieți și fete de 8-10 ani au fost prinși de forțele de ordine siriene. Îngroziți, părinții și-au cerut copiii înapoi. „Le-au spus să-și facă alți copii, că pe ăștia nu o să-i mai vadă”, spune cu glas stins bărbatul. Mulți dintre acei copii au fost uciși.
Dar tu ești gata să mori pentru președinte?
În urma acestui omor, oamenii s-au revoltat. Oraș după oraș, cetățenii s-au răsculat împotriva unui regim totalitar, ce le pune lacăt la gură și gloanțe în piept. „N-am mai rezistat, nu aveam voie să exprimăm vreo părere”, explică bărbatul. Copiii din clasa întâi până la facultate sunt învățați că trebuie să-și dea viața pentru președinte. „Cum pot să mor pentru un străin dintr-un televizor? E o nebunie”, se întreabă Alan. Mișcarea de protest din 2011, cerea, fără succes, reforme democratice. Conducerea a răspuns cu focuri de arme, arestări și bombardamente, calificând opozanții drept teroriști. Reprimată dur de regim, revolta a sute de mii de sirieni s-a transformat treptat într-un conflict între serviciile de securitate subordonate regimului Bashar al-Assad şi numeroase grupări armate insurgente. Astăzi, oamenilor le este greu să răspundă la întrebarea cine luptă. Haosul a pus stăpânire pe o țară rămasă fără justiție, fără apă și electricitate, din care oamenii fug asemenea unor furnici sub greutatea iminentă a unui bocanc. Potrivit organizației Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului, jumătate din cetățenii Siriei a ales calea exilului.
Căsătorit cu o moldoveancă de mai bine de 15 ani, Alan a descoperit în Moldova a doua casă. Împreună cu Svetlana are trei copii frumoși, cetățeni de drept ai Moldovei. „Eu sunt farmacist. Dacă o să-mi pot găsi de lucru aici, o să rămân pentru toată viața”, spune refugiatul. Când își amintește despre farmacia lui din Siria, bărbatul schițează un zâmbet trist. „Nu știu ce e acolo, e foarte periculos”, repetă Alan. Pentru el, Moldova e o democrație consacrată. A plecat din Siria în 2012, când situația din orașul Aleppo în care locuia a devenit periculoasă. În urma unui bombardament, unchiul lui Alan a murit în fața ochilor săi. „Eram toți acolo, avionul a venit și l-a ucis. Acolo, se împușcă pur și simplu”, spune femeia. În august 2013, opozanții afirmă că regimul Assad a folosit gaze toxice împotriva populației civile. Oficialii dezmint până astăzi acuzațiile, însă nu pot nega cei 650 de morți în urma atacului forţelor guvernamentale. Când povestesc, vocile soților nu mai trădează nici groază, doar o profundă tristețe. S-au mutat în Turcia, după care în Moldova. „În Siria sunt foarte puțini tineri acum. Doar bătrâni care refuză să plece, să-și lase casele”, spune Alan. Chiar părinții lui au respins ideea de a-și părăsi locuința. „Dacă e să murim, atunci aici”, au zis.
În ultimii ani, situația a derapat. Deși a început drept un protest politic, războiul civil din Siria a devenit o confruntare religioasă. Este știut că musulmanii se împart în șiiți și sunniți. Majoritatea o reprezintă sunniții, însă deoarece președintele Bashar al-Assad este un șiit, conflictul a căpătat o conotație religioasă. „Înainte trăiam toți împreună. Nu conta dacă eram sunnit sau șiit. Astăzi, trebuie să ne omorâm reciproc”, explică Alan. Bărbatul condamnă orice formă de violență și afirmă că singura lui dorință e ca toți oamenii să fie tratați la fel.
„Nimănui nu-i pasă de oameni”
Implicarea organizației militaro-religioase Statul Islamic transformă conflictul într-unul și mai tulburător. De la începutul acestei luni, s-au înregistrat deja peste 50 de morți în urma confruntărilor dintre gruparea Statul Islamic, rebeli și forțele regimului Assad. Rachetele, atacurile sinucigașe ale teroriștilor fac tot mai multe victime. Pe 9 august, patru fetițe au fost ucise de un baril încărcat cu explozibil, lansat asupra unei școli de forțele aeriene siriene. Inima de mamă a Svetlanei nu-și găsește de câțiva ani liniștea. „Imaginați-vă niște copii care se joacă în stradă. În câteva clipe, ei sunt morți”, spune Svetlana și vocea ei pentru prima dată emite un țipăt înăbușit. Când se gândește la viitorul Siriei, Alan este lipsit de speranțe. „Viitorul țării e ruinat, iar războiul nu se va sfârși în curând”, spune refugiatul. Din spusele bărbatului, țările din jurul Siriei s-au împărțit și ele după criteriul religios. Iranul ține cu șiiții, pe când Qatarul și Turcia sunt de partea sunniților sirieni. „Toți au interese. Rusia îl susține pe președintele Assad, deoarece caută o piață pentru armele sale. Nimănui nu-i pasă de oameni”, conchide Alan.
Potrivit Irinei Cozma, consultant al Înaltului Comisariat pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite (UNHCR), 185 de sirieni beneficiază la moment de statutul de refugiat în Republica Moldova. UNHCR în colaborare cu Centrul Caritate pentru Refugiați ajută cetățenii străini să se integreze în societate. „În multe cazuri, soțiile acestor cetățeni sunt din Republica Moldova. Alții au venit singuri”, afirmă Irina Cozma. Timp de jumătate de an, refugiații învață limba română. Tinerii pot deveni elevi sau studenți, facilitându-se accesul la locurile de muncă bine plătite. „Cunosc sirieni care au devenit medici, specialiști în tehnologii informaționale. Alții devin bucătari, ospătari sau șoferi”, declară consultantul. Dincolo de o profesie, cetățenii sirieni primesc un cer senin deasupra capului și siguranța unui trai decent, o viață fără foc și mitraliere.
*Numele personajelor au fost modificate pentru a proteja identitatea acestora.
