„Violenţa în familie este o crimă care nu mai poate fi tolerată”

– În cadrul vizitei mele în R. Moldova am discutat cu reprezentanţii ai organelor guvernamentale, dar şi ai societăţii civile, dar nu sunt în măsură să spun care sunt priorităţile guvernului moldovean. Pentru OSCE este foarte important acest aspect şi anume respectarea drepturilor omului, precum şi a libertăţilor fundamentale ale acestuia, iar respectarea lor ar trebui să devină prioritare pentru orice stat care şi-a asumat astfel de angajamente.

– La noi, violenţa în familie a devenit o problemă stringentă. În ultimul timp suntem martori la tot mai multe cazuri şocante de violenţă fizică, soldate deseori cu omoruri. Ce măsuri trebuie să întreprindă actuala guvernare pentru a stopa sau a preveni cazurile de violenţă în familie?
– R. Moldova a făcut un pas important în acest sens, adoptând în 2007 Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie şi amendamentele acestei legi din anul 2010. Dar când e vorba despre implementarea legislaţiei, este important ca aceasta să se efectueze nu doar la nivel naţional, ci şi la nivel local. Legea trebuie să urmărească o adevărată schimbare în viaţa femeilor care se confruntă cu violenţa în familie. Aceasta însemnă măsuri de prevenire a fenomenului, urmărirea şi pedepsirea agresorilor, protejarea victimelor, acordarea unei asistenţe psihologice şi accesul lor la justiţie.

– Deci în R. Moldova legile există, problema este că acestea nu sunt implementate corect?
– Este adevărat că s-au întreprins măsuri întru implementarea legii, dar este puţin ceea ce s-a făcut până acum. Cea mai mare problemă a R. Moldova este că acest lucru nu se face şi la nivel local, la nivel de comunitate. Anume în centrele raionale şi în sate se cere mai multă implicare, pentru ca şi victimele din localităţi mai izolate să se simtă în siguranţă.

– Potrivit raportului prezentat de un ONG care activează în domeniul apărării drepturilor femeii, victimele violenţei de multe ori nici nu percep violenţa ca fiind o formă de abuz…
– În acest caz este nevoie de multă muncă atât la nivel de societate, cât şi la nivel de stat. Mă refer la instruirea publicului şi a funcţionarilor de stat, dar şi la dezvoltarea serviciilor pentru victimele violenţei în familie. Dacă vorbim despre educarea societăţii, este important să transmitem oamenilor mesajul că violenţa în familie nu este o problemă privată, ci o crimă care nu mai poate fi tolerată. Funcţionarii de stat trebuie să fie instruiţi, ca ei să cunoască dinamica violenţei în familie, să ştie cum să lucreze cu victimele şi, desigur, să cunoască legislaţia. Unii paşi s-au întreprins deja, dar urmează să se facă mai mult. Totodată, trebuie să fie extinse serviciile acorde victimelor. În acest caz este nevoie de o conlucrare eficientă între sectorul neguvernamental şi autorităţi. Serviciile urmează si fie accesibile tuturor victimelor, acestea trebuie să primească suport atât informaţional, cât şi psihologic. Important este ca victima să se simtă în siguranţă.

– Pe parcursul aflării în R. Moldova aţi întreprins şi vizite la două centre de refugiu ale victimelor violenţei în familie …
– Am a avut ocazia să vizitez două centre de refugiu pentru victime – „Casa Mărioarei” şi un centru din Căuşeni. M-am bucurat să văd că victimele se bucură de servicii de asistenţă – o componentă foarte importantă întru susţinerea victimelor violenţei domestice. Dar este necesară extinderea numărului unor astfel de centre.

– Să înţelegem că R. Moldova are nevoie de mai multe centre de acest fel?
– Da. Este foarte important ca aceste centre să fie dezvoltate şi extinse, ca orice victimă să se poată folosi de ele în cazul în care propria locuinţă reprezintă un pericol. Orice victimă trebuie să se simtă în siguranţă atâta timp cât agresorul ei este încă nepedepsit. Să nu uităm nici de copii, care au de suferit cel mai mult din urma comportamentului violent al părinţilor. Aceste centre sunt necesare şi pentru ei. Dacă nu vor primi asistenţa necesară, inclusiv psihologică, aceştia riscă să devină următorii agresori.