Am găsit în „Adevărul” materialul vizat şi, într-adevăr, titlul ni s-a părut şi nouă un pic… ambiguu. Ambiguitatea nu dispare nici în text, cităm:
„tirajul de 14 mii al ziarului „Adevărul” ediţia de Moldova, vândut împreună cu cartea la preţul de 4 lei, a fost epuizat ieri în mai puţin de patru ore”. Aşadar, nu e clar ce s-a „epuizat în mai puţin de patru ore” – „14.000 de cărţi „Adevărul”, cum e în titlu, sau „tirajul de 14 mii al ziarului „Adevărul”, vândut împreună cu cartea la preţul de 4 lei”? Cu toate acestea, eu n-aş fi de acord cu acest verdict categoric (ziarul „Adevărul” spune minciuni”) – în scopuri publicitare, se practică şi asemenea titluri „pe muchie de cuţit”. Să reţinem că în textul materialului se recunoaşte că nu ziarul „Adevărul”, ci cartea a fost difuzată pe gratis („Notre-Dame de Paris”), fapt ce i-a adus pe mii de moldoveni la chioşcurile de ziare încă de la primele ore ale dimineţii”. Faptul ne bucură, dar ne şi întristează. Şi iată de ce. Din păcate, când este vorba să pună mâna pe ceva pe degeaba (na şaru) moldovenii se scoală cu noaptea în cap, dar când e vorba să scotă un ban din buzunar ca să cumpere un ziar sau o carte, nici nu ies din casă. Credeţi-mă că ştiu ce spun. Să vedeţi în câte ore se vor „epuiza” alte cărţi, vândute cu „Adevărul”, pentru care „miile de moldoveni” vor trebui să plătească…
Nu pot încheia aceste gânduri fără o precizare. Nu scriu cu răutate aceste rânduri, deoarece ar fi vorba, chipurile, de un ziar concurent. Concurenţii nu ne sperie, ci ne bucură şi prietenii mei ştiu de ce. Altul e „of”-ul meu.
Cotidianul TIMPUL a fost singura şi unica publicaţie din Moldova care a salutat lansarea la Chişinău a ziarului bucureştean „Adevărul”. Drept „mulţumire”, în chiar primul număr am fost atacaţi foarte urât de redactorul-şef adjunct al acestuia, basarabeanul Aurel Cornescu, care insinua (sugerând clar că e vorba de TIMPUL) că există „un ziar-„amiral” care „a naufragiat lamentabil”!? În primul rând, vrabia mălai visează, iar Cornescu – dispariţia concurenţilor. În al doilea rând, de unde această bucurie idioată (dacă ar fi adevărat!) legată de dispariţia „lamentabilă” a unui ziar de limbă română de la Chişinău?! Şi nu am înţeles – acesta este punctul personal de vedere al lui Cornescu sau punctul oficial de vedere al patronilor săi de la Bucureşti?
…Aceştia suntem noi şi în zadar ne deplângem destinul. Noi, românii, nu încăpem unii de alţii. Şi cum să nu-i invidiezi pe ruşi?!. Nu ţin minte vreun caz când la Chişinău, lansându-se un produs rusesc, cei de la Moscova să-şi atace „concurenţii locali”. Ruşii de la Moscova, când se lansează în Moldova, indiferent despre ce fel de business e vorba, îi tratează pe ruşii de aici ca pe fraţi şi parteneri, nu ca pe concurenţi, nu-i consideră neperformanţi şi rămaşi în urmă, nu se bucură şi nu visează (ca Cornescu sau patronii lui de la Bucureşti) ca afacerile fraţilor de la Chişinău să „naufragieze lamentabil”.
În rest, toate-s bune, nu intru în următorul an supărat pe nimeni, le doresc colegilor din presă un an bun, cu salarii bune, cu cititori fideli câtă frunză şi iarbă, iar instituţiilor la care sunt angajaţi – să nu „naufragieze lamentabil”, ci, dimpotrivă, să meargă înainte, ca nişte spărgătoare de gheaţă atomice.
