Editorial

Zidul Berlinului, o poveste

A fost ruptă în două. O parte fiind sub influenţa occidentalilor, numită Republica Federală Germană – RFG; o parte sub influenţa ruşilor, numită Republica Democrată Germană – RDG.

Nu e un secret pentru nimeni că cei din RDG trăiau într-o sărăcie lucie. Astfel încât au început să fugă masiv în RFG. Astfel, cu aprobarea lui Hruşciov, s-a construit zidul care a separat zeci de ani Berlinul de Est de Berlinul de Vest, Germania de Est de Germania de Vest. Ceea ce vreau să subliniez e că pe 9 noiembrie 1989, când s-a anunţat dreptul de liberă trecere, est-berlinezii au trecut în număr uriaş în partea occidentală.
Cine a cunoscut persoane din RDG, care au copilărit înainte de ’89, ştiu că povestea lor se aseamănă foarte tare cu a noastră. Că rudele din RFG erau rudele bogate şi cei care aveau, pentru noi, copiii, cele mai extraordinare dulciuri şi jucării din lume.

De ce vreau să ne reamintim acest lucru? Simplu. Ceea ce face acum Putin în Ucraina îmi aminteşte de cele două Germanii. De distrugerea integrităţii teritoriale – în primul rând, de transformarea unui popor în estici şi vestici – în al doilea rând.

Comparând un pensionar german cu unul rus, fie chiar un pensionar român (proaspăt intrat în UE) cu unul moldovean – ştim cu uşurinţă care trăieşte mai bine, cine are mai mulţi bani, şi cine este respectat de stat, de medici, de procurori.

Astfel, pentru mine, Zidul Berlinului e un concept. Unul care poate fi aplicat oriunde şi oricând. Fie pe Nistru, fie în Ucraina. Însă e un concept care în câţiva ani va face diferenţa. Ştiu acest lucru, fiindcă părinţii mei l-au trăit. Şi indiferent cât s-ar plânge unii români, un lucru e clar: părinţii mei trăiesc mai bine astăzi decât acum 30 de ani, acum 15 ani, acum 10 ani. Iar pensia unui profesor, cu 40 de ani vechime în învăţământ, cu gradul I, e de patru ori mai mare decât a omologului său din Moldova.

Dacă Ucraina va fi divizată şi un zid real sau virtual îi va despărţi pe estici de vestici, în maximum 10 ani, esticii vor vrea să fugă în Vest. E o istorie care s-a repetat de nenumărate ori. Şi niciodată, în istoria modernă, nici un om care a visat un trai mai bun, nu a fugit din Vest în Est. Nimeni nu a visat să fugă în Rusia. Sunt oamenii care au primit oferte bune de muncă acolo şi s-au dus. Aşa cum sunt americani care muncesc în Africa. Dar Rusia nu e visul unui om normal, ci eventual al oamenilor obsedaţi de putere. Gândiţi-vă la un singur lucru: da, există moldoveni care trăiesc în Vest, chiar şi în România, dar care visează la imperialismul rus, plâng după URSS. Însă cum-necum toţi aceşti „visători” nu se duc în Rusia, nu se întorc nici măcar în Moldova. Îşi trăiesc nostalgiile în aceleaşi ţări capitaliste şi occidentale pe care le critică. Fie România, fie Germania. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *