Am cunoscut-o încă de la apariţia primei sale cărţi de poezie, „Piaţa Diolei”, iar mai târziu am fost împreună la editarea primului ziar cu grafie latină în Basarabia, „Glasul”. A fost o înflăcărată luptătoare pentru adevăr şi dreptate. În anii de mişcare de eliberare şi renaştere naţională a stat în faţa tancurilor sovietice. A editat mai multe cărţi pe ambele maluri ale Prutului. A fost prima deputată basarabeancă în Camera Deputaţilor a Parlamentului din România.
Contactat de TIMPUL, fostul meu coleg de la „Glasul”, Vlad Pohilă, care a editat această publicaţie în clandestinitate în Ţările Baltice, ne-a spus următoarele: „Sunt răvăşit de această ştire tristă despre Leonida Lari. A murit în chinuri grele, marginalizată şi dată uitării. Leonida Lari mi-a fost foarte dragă: înainte de toate, a fost o mare poetă şi o femeie militantă. Nu s-a temut să stea în faţa mulţimii, ba mai mult – a mobilizat mulţimea în Piaţa Marii Adunării Naţionale. A făcut totul pentru apariţia primului ziar românesc în Basarabia sub ocupaţie rusească. Şi-a exprimat tranşant atitudinile în Parlamentul României. Adeseori a scris şi a spus lucruri incomode, din care motiv nu a plăcut şi s-au găsit destui ca să o marginalizeze, s-o bârfească, s-o insulte, să-i provoace dureri. O preţuiesc pe Leonida Lari că a fost o mamă adevărată – a educat trei fiice – Emanuela, Romana şi Cristina – şi a arătat tuturor multă omenie. Marea durere e că Leonida Lari pleacă tocmai acum când avem nevoie de spiritul şi energiile mobilizatoare pe care le avea ea. Poate că măcar această moarte îi va pune pe gânduri şi-i va trezi pe conaţionalii noştri să se gândească la faptul că avem de făcut mult pe acest pământ, pentru care ea a făcut foarte mult”.
Fiind încă la Chişinău, în calitate de deputată a poporului a URSS, Leonida Lari a ajutat mai mulţi oameni de creaţie şi simpli cetăţeni de rând să-şi primească locuinţe. A fost întotdeauna alături de cei săraci şi umiliţi.
Leonida Lari s-a născut pe 26 octombrie 1949 în satul Bursuceni, Sângerei. A absolvit Facultatea de Filologie a USM (1966-1971). A fost distinsă cu Premiul Academiei Române „Mihai Eminescu”, Premiul „Sfântul Gheorghe” al Festivalului „Drumul de spice” din Voievodina-Uzdin, Iugoslavia. Este cetăţean de onoare a oraşului Bacău şi cavaleră a Ordinului Republicii (1996).
Sicriul cu corpul neînsufleţit al marii dispărute va fi adus luni seara, la Biserica „Sfânta Teodora de la Sihla”. Leonida Lari va fi înmormântată marţi, la Cimitirul central din strada Armenească din Chişinău.
