CU CE S-A OCUPAT Igor Dodon până la păţania cu „uniunea vamală”

Prima minciună – Uniunea Vamală

Cea mai gogonată minciună a lui Igor Dodon este însăși opțiunea sa pentru Uniunea Vamală, după ce în 2011 îi acuza pe adepții acesteia de neprofesionalism, deoarece RM nu are hotar comun cu niciun stat din așa-zisa uniune. Deşi spunea atunci că este o utopie să vorbim despre aderarea țării noastre la Uniunea Vamală, astăzi Dodon ne asigură că aceasta este singura șansă a Moldovei. Dar să nu uităm că în vremea aceea el ieșise din PCRM, era certat cu Voronin și se linguşea pe lângă guvernarea AIE. Nu degeaba s-a scurs un an şi Dodon a votat pentru Nicolae Timofti ca președinte.

A doua minciună şi schimbarea măştilor

Dar înainte de acest vot, Dodon a vociferat a doua mare minciună, precum că Timofti ar fi trecut testul statalității inventat de socialiști. Pentru orice minte, însă, e limpede că șeful statului nu putea să-i promită lui Dodon că va vorbi „moldoveneasca”. Ulterior, fostul consilier al ex-premierului Vlad Filat, Renato Usatîi, anunța că acest test a reprezentat, de fapt, un simplu vot cumpărat. Potrivit lui Usatîi, prima tranşă primită de către Dodon de la Filat pentru a-l vota pe Timofti ar fi fost de 600 de mii de euro.

Să fi fost aşa, nu excludem că Dodon ar fi căutat în continuare să-și umple buzunarele din contul AIE. Şi că, apropiindu-se alegerile, el și-ar fi dat seama că nu mai poate spera la pomenetele proeuropenilor și ar fi decis să cerșească de la Kremlin. Pentru aceasta trebuia să-și schimbe repejor masca și să promoveze aderarea la Uniunea Vamală, în care puțin probabil că el însuși crede.

O minciună nevinovată

Mie însumi el mi-a spus o minciună de care am râs cu plăcere. Când în RM abia se auzea de Renato Usatîi, l-am întrebat pe Dodon dacă îl cunoaște pe acesta. Şi Dodon a răspuns că l-a văzut o singură dată, prin 1993-1994, când Usatîi s-ar fi adresat la el ca om de afaceri. În acea perioadă, însă, Renato era elev la școală…

E adevărat că fiecare politician minte și că însăși politica este o mare și umflată minciună. Şi, dacă toţi ne amăgesc, n-ar fi corect să ne luăm doar de Dodon. În orice caz, totuşi, contează esența și consecințele minciunii, cu care un politician îşi prostește alegătorii.

A sărăcit ţara cu 160 mln. de lei prin înstrăinarea hotelului „Codru”

Observăm că actualmente Dodon se bate cu pumnul în piept că vrea o Moldovă fără oligarhi, referindu-se la Vlad Filat și Vlad Plahotniuc. Dar, în 2008, când hotelul „Codru” a fost cumpărat de la stat cu bănuți de o firmă a lui Plahotniuc, Dodon era ministru al Economiei. Ulterior, Curtea de Conturi a constatat că, în urma acestei tranzacţii, statul a fost prejudiciat cu 160 de mln. lei (!). Fireşte, el a declarat presei că nu știe pe mâna cui a ajuns hotelul, deşi despre aceasta știa toată guvernarea comunistă şi presa. Numai Dodon, neprihănitul, habar nu avea…

…cu 6 miliarde prin importurile ilicite de carne

Liderul PSRM se făcea că nu știe nimic nici despre „mafia cărnii”, care se zice că înfloreşte şi astăzi, dar care a fost constituită în 2006, când el devenise ministru. Oricum, anume atunci comisia care elibera autorizaţii pentru import a fost transferată din subordinea Ministerului Agriculturii în cea a Ministerului Economiei, iar directorul adjunct al agenției care elibera licențele era fratele său, Alexandru Dodon. Şi de atunci importul de carne în RM a fost monopolizat de câteva firme, de unde carnea ajungea la producătorul final printr-un șir de intermediari și SRL-uri-fantomă. Potrivit Fiscului, aceste importuri nu erau înregistrate în baza lor de date şi pentru ele nu se calcula nici TVA, nici impozitul pe venit. Astfel, fabricile de mezeluri erau împinse spre faliment, iar pierderile la bugetul de stat atingeau cifra de 2 miliarde de lei pe an. Dacă Dodon a fost ministru timp de trei ani, rezultă că prejudiciile aduse cetăţenilor, inclusiv alegătorilor săi, au constituit 6 mlrd. de lei.

…cu 3,5 milioane de lei prin IEFS

Tot 2006, Ministerul Economiei şi Academia de Ştiinţe (AŞM) au fondat Institutul de Economie, Finanţe şi Statistică (IEFS), prin care Dodon şi apropiaţii săi au sustras de la stat 3,5 milioane de lei. Printre salariaţii instituţiei se numărau cercetători români pe care nimeni nu i-a văzut, „suflete moarte”, dar şi ex-consiliera lui Voronin, Oxana Domenti, şi, fireşte, Igor Dodon. El ridica lunar de aici câte 6000-7000 lei, plus suplimente consistente, delapidând în total 72,657 lei, bani publici. În 2009, când instituţiile de drept s-au autosesizat în această privință, Dodon și-a schimbat macazul, a cerut desfiinţarea IEFS şi s-a grăbit să întoarcă banii însușiți ilegal. Institutul efectua şi achiziţii publice, în urma cărora în contabilitate erau trecute preţuri duble sau triple, sau echipamentul procurat dispărea.

…cu 100 mii lei prin „Floare-Carpet”

În campaniile electorale din 2009, când avea de profitat din victoria PCRM în alegeri, Dodon a dat indicaţii şefilor ÎS „Floare-Carpet” să ofere gratis covoare pentru alegători în sumă de peste 100 de mii de lei. Întreprinderea i-a pus la picioare 251 metri de covor, ne spuneau conducătorii întreprinderii. Situaţia i-a nemulţumit pe unii angajaţi, în special pe fostul contabil-şef , care a fost demis pentru că a refuzat să execute aceste ordine. Cei care se împotriveau erau chemaţi la covor și întrebaţi: „Tu ce, mergi împotriva lui Dodon?”.

Ne-a vândut „Moldova” şi a vrut să ne lase fără consulat la Odesa

Dacă Dodon are alegători care odinioară se odihneau fericiţi la Sanatoriul „Moldova” din Odesa, ei ar fi bine să ştie că au pierdut această plăcere pentru totdeauna tot din cauza lui. Sanatoriul, care era una din cele mai scumpe proprietăţi ale RM, a fost înstrăinat la un preţ derizoriu în anul 2008, când el era viceprim-ministru, în guvernul condus de Zinaida Greceanâi – capul de listă al socialiştilor. Opera a fost comună, căci „Moldova” a fost scoasă la vânzare printr-o simplă hotărâre a executivului. Peste cinci zile, a avut loc licitaţia, în două etape, la care au participat şase firme, dar a fost desemnată ca şi câştigătoare cea mai proastă ofertă. Aceasta îi aparţinea firmei „SDY-Invest Grup”, fondată în ajunul licitației și cu un capital social de 5400 de lei. Chiar dacă prețul real al sanatoriului depăşea un miliard de dolari, „SDY-Invest Grup” s-a obligat să plătească 72 mln. lei, dintre care 50% – până la semnarea contractului, iar restul – în rate, timp de trei ani. Ulterior, Procuratura Generală a constatat că firma respectivă a prezentat la licitaţie scrisori false de la o bancă din Odesa, care garanta achitarea acestei sume. Realmente, până în 2011, au fost achitate doar 36 mln. de lei. Dodon s-a implicat personal în sprijinul cumpărătorului, solicitând autorităţilor ucrainene să susţină firma pentru a-şi înregistra dreptul de proprietate asupra bunurilor cumpărate. Culmea este că printre aceste bunuri figura şi clădirea Consulatului RM din Odesa! Deşi Dodon spune că a fost o greșeală, reprezentanții Ministerului de Externe afirmă că au reuşit cu greu să păstreze în proprietate edificiul consulatului, după ce noii stăpâni ai sanatoriului le cereau să părăsească edificiul.

Ceilalţi participanţi la licitație, care au încercat să-şi facă dreptate, s-au trezit ameninţaţi şi persecutaţi. Unii au fugit din ţară, alţii au murit. Fratele unuia dintre cei decedați își amintește: „Fratele îmi spunea că şi un deputat din rada ucraineană a vrut să cumpere Sanatoriul „Moldova”, dar i s-a cerut de la Chişinău un avans de 20 mln. USD. Omul a plătit, dar n-a primit nimic. După decesul fratelui, au început să-mi închidă firmele. Voiau să mă aresteze, eram presat de peste tot şi am fugit din ţară. Un an de zile m-am ascuns în Ucraina”.
În 2010, când procuratura a solicitat rezilierea contractului şi reîntoarcerea sanatoriului în proprietatea RM, reprezentanții firmei „SDY-Invest Grup” au motivat că nu pot achita restul sumei…

Minciuna capitală, neobservată de electoratul lui Dodon

Nu e poveste, ci realitate. Peste jumătate de an de la înstrăinarea „Moldovei”, Igor Dodon declara senin că „rezultatele privatizării proprietăţii publice sunt un semn al stabilităţii politice și economice” şi că „potenţialii investitori sunt atraşi de asigurarea accesului tuturor doritorilor la licitaţii”. Şi aceasta în condiţiile în care, în timpul cât el conducea Ministerul Economiei, au fost înstrăinate la un preţ de nimic şi hotelurile „Naţional” și „Struguraş”. Deşi nici de data aceasta cumpărătorul nu și-a onorat obligațiunea asumată în termenii stabiliţi, Dodon nu a reziliat contractul, ci, dimpotrivă, l-a prelungit. Tot atunci a fost vândută ilegal clădirea Circului către o firmă offshore din Cipru şi Centrul Naţional de Tineret din Parcul „Valea Trandafirilor”.

A jucat pentru Tripăduş în cazul furtului întreprinderii „Mioara”

Scriam mai sus că toţi politicienii mint, îndeosebi în campaniile electorale. În aceeaşi măsură, trebuie să recunoaştem că, cel puţin în Moldova, toţi politicienii ajunşi la guvernare fură. Ne fură toţi, în timp ce ne surâd ca unor idioţi şi ne asigură că ne doresc binele. Însă Igor Dodon şi aici pare a fi o excepţie – el a participat la ștergerea urmelor unor infracțiuni încă până a fi la putere…

În 2010, TIMPUL a publicat o investigaţie despre privatizarea ilicită a uneia din cele mai cunoscute întreprinderi de blănuri din URSS, „Mioara” din Bălți, de către Anatolie Tripăduș, care în prezent este condamnat la 15 ani de pușcărie. Prin 2003-2004, când procurorii au pus ochii pe el, Tripăduș a vândut 75% din acțiunile întreprinderii unei firme, „Utan-Rat”, condusă oficial de turcul Catal Refic. Porcăria constă în faptul că, la acel moment, Catal nu era în Moldova și, din numele său, semna un alt cetățean turc, care recunoaște că a fost forțat să se prezinte cu un pașaport fals, după ce fusese ținut ostatic într-un subsol și torturat de către oamenii lui Tripăduș. În scurt timp, „Utan-Rat” ar fi vândut pachetul de acțiuni către patru persoane, care, la rândul lor, le-au înstrăinat altor patru persoane. Urmărirea penală a constatat că cei opt „cumpărători” au fost persoane interpuse, care nu au nicio treabă cu „Mioara”. Aceste ultime două tranzacții, care au ajutat infractorul să șteargă urmele infracţiunii în încercarea de a deposeda statul de o serioasă întreprindere, au fost efectuate de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, în persoana lui Dodon. Mai mult, vânzarea a fost efectuată fără ştirea Departamentului Privatizării, deşi legislaţia interzice categoric acest lucru.

Şi-a trădat propriul partid?

Amintesc printre altele că, după ce Dodon s-a certat cu Voronin şi a devenit nacialnicul socialiştilor, fondatorii acestui partid Valentin Krîlov și Veronica Abramciuc au declarat că el a supus partidul unui atac raider. Şi că, înainte de ultimele alegeri locale, când doi ucraineni au fost reţinuţi pentru clonarea gazetelor TIMPUL şi „Ziarului de Gardă”, ofiţerii de urmărire penală au descoperit la aceştia materiale promoţionale în favoarea lui Igor Dodon şi contra tuturor concurenţilor săi.

„Pentru el contează doar să câştige”

Fie laie, fie bălaie, totuşi Igor Dodon se prezintă în faţa alegătorilor săi enigmatici şi cuminţi ca un băiat de la ţară, care își iubește țara. Am văzut cu toţii mai sus cât câştigă ţara din dragostea lui Dodon. Tot din dragoste de țară, se pare, el și-a ridicat un palat la Buiucani, pe care nici făcătorii de minuni nu l-ar putea construi din salariul oficial al liderului socialist. Din aceeaşi iubire, credem, acum trei ani el avea vreo 10 mașini. Numai din dragoste de țară, el putea să şi-l ia în echipă pe ex-ambasadorul Moldovei la Moscova, Andrei Neguță, care anunţase că „retragerea înainte de termen a ostaşilor ruşi din Transnistria reprezintă un pericol pentru RM”, dar şi pe Fiodor Găgăuz, care optează pentru proclamarea independenţei UTA Gagauz-Yeri. Iată cum îl descrie pe Dodon ex-premierul Vasile Tarlev, care cu siguranţă îl cunoaşte foarte bine: „El își umflă buzunarele și nu-l interesează dacă falimentează vreun agent economic. Pentru el contează doar să câștige”.

De aceea, mâine sau poimâine, dacă Dodon va pierde alegerile şi va trece de partea NATO și Uniunii Europene, nu va fi de mirare. Deocamdată, cea mai scumpă minciună pentru el este UV, care este o capcană minunată pentru electoratul de stânga. În lupta năstruşnică pentru putere, care-i poate asigura şi bani, Igor Dodon se va ţine morţiş de această idee cel puţin în următoarele două săptămâni.