Profesorul nostru a fost mustrat, dar noi am ţinut minte gluma. Însă incidentul în cauză mă duce cu gândul la posibilitatea ca limba rusă să fie limba paradisului, ceea ce ar însemna cea mai veche şi universală limbă.
La începutul acestei săptămâni am mers cu soţul la poştă să trimitem o scrisoare. Pe geamuri şi uşi era plin de anunţuri în limba de stat (ca să nu nasc noi controverse!). În interior reclamă la un concurs naţional de poezie, un afiş măricel cu „Moldova Suverană” şi diferite dispoziţii în aceeaşi limbă. Deasupra ghişeului la care ne-am adresat atârna inscripţia „Ghişeu universal”; limba de comunicare folosită de reprezentantul poştei era rusa sau – aşa cum sugera denumirea ghişeului – limba universală.
De fapt ceea ce mă deranjează în toată nebunia asta e înşelarea clientului. Dacă mergi la „FoxMart”, pe bulevardul Moscovei, aceeaşi discuţie. Toate reclamele sunt cu grafie latină şi în limba română, dar înăuntru tipesele de la casele de marcat răspund – universal – în rusă! Dacă insişti – se şi încruntă. Ştiţi, în Germania există magazine cu specific românesc, turcesc, albanez etc. Acolo vânzătorul poate răspunde şi în limba anunţată la intrare. Aici nu. Aici clientul e înşelat. La intrare scrie alimentară, înăuntru îţi vorbeşte în rusă. Eu, până acum, nu am crezut că există vreo ţară în lumea asta în care vorbeşti într-o limbă, se răspunde în alta şi ar trebui să şi înţelegi.
De fapt, chiar asta e situaţia. Republica Moldova se prezintă pe plan extern ca vorbitoare de limbă cu origine latină, dar în interior îţi spune: „Moldova eto ia!”.
În contextul socio-politic al zilelor noastre comunităţile interetnice sunt prezente în toate statele. Nimeni nu le contestă drepturile. Aşa cum eu nu sunt deranjată de vecinul meu care vorbeşte în limba rusă cu superbul lui căţeluş Vova. Doar că eu nu sunt Vova şi nu trăiesc în Rusia şi nu înţeleg cum o televiziune poate afişa pe tot ecranul: „Moldova eto ia!”.
Dacă ţinem cont că într-o discuţie despre „situaţia din ţară” când vrei să exemplifici erorile dând ca exemplu pozitiv Germania, oricine îţi răspunde „Ei, Germania nu intră în discuţie!”; atunci ne apropiem cumva de o discuţie reală. Pentru oricine Germania e polul plus – inegalabilă în economie, politică, nivel de trai. Şi – cu toate că merg în Germania anual – nu am văzut scris la televizor „Germania sunt eu!”. Cred că ei nu ştiu că e posibil ca EU să fiu GERMANIA. Sau sora mea care e cetăţean german. Nici pe ea nu o lasă la televizor să scrie în limba română „Germania sunt eu!”.
Nu vreau să contest drepturile minorităţilor. Vreau doar să înţeleg cum în virtutea apărării minorităţilor, majoritatea a ajuns călărită. Vreau ca la intrarea într-un magazin să nu scrie într-o limbă şi să se răspundă în alta. Vreau ca din cele 60 de posturi tv pentru care plătesc să nu mai am doar patru în limba mea – limba de stat! – şi vreau ca alea patru să fie exclusive, aşa cum sunt celelalte 56. Vreau ca la „Poşta Moldovei” serviciile „Ghişeului universal” să fie în limba română. Şi mai ales vreau să ne confundăm cu statul doar în limba de stat!
