În cazul unei agresiuni ruse, NATO poate mobiliza rapid 300.000 de oameni în Europa

NATO are capacitatea de a mobiliza rapid un număr de 300.000 de oameni – puşi la dispoziţie de statele membre – în contextul în care trebuie să poată face faţă ameninţării ruse în Europa, dă asigurări un oficial de rang înalt din cadrul Alianţei Nord-Atlantice, relatează AFP, conform News.ro.

Statele membre NATO au ajuns la un acord, în urma invaziei Ucrainei de către Rusia, în februarie 2022, să crească puternic numărul trupelor care pot să fie mobilizate în mai puţin de 30 de zile. Reacţia membrilor NATO ”depăşeşte larg 300.000” de oameni – numărul pe care NATO şi l-a stabilit la momentul invaziei, precizează acest oficial sub protecţia anonimatului.

Această capacitate sporită de mobilizare face parte din planurile implementate de către NATO în răspunsul la orice eventual atac, decise la summitul NATO de la Vilnius, în Lituania, în 2023. Aceste planuri de apărare precizează ce trebuie să facă fiecare membru al Alianţei în cazul unei invaziii a Rusiei – pentru prima oară de la Războiul Rece.

Comandamentele militare verifică, în fiecare stat membre NATO, dacă au capacităţile necesare şi sunt în măsură să pună în aplicare aceste planuri.

Procedurile sunt greoaie

Alianţa Nord-Atlantică şi-a avertizat ţările membre, încă de la finalul anului trecut, că prea multe formalităţi birocratice îngreunează deplasarea trupelor în Europa, o problemă care ar putea duce la importante întârzieri în cazul în care ar izbucni un conflict cu Rusia.

Un comandament comun de sprijin şi abilitare al NATO (JSEC) funcționează în sudul Germaniei încă din 2021, misiunea sa fiind de a coordona transferul rapid de trupe şi tancuri pe continent. Existența acestui centru reflectă evaluarea conform căreia NATO trebuie din nou să fie pregătită pentru un război în Europa care ar putea izbucni în orice moment.

În timp ce, în trecut, trupele NATO şi cele ale Pactului de la Varşovia se aflau faţă în faţă mai ales în Germania, Alianţa s-a lărgit de atunci cu aproximativ 1.000 de kilometri spre est, extinzând lungimea flancului estic al NATO la aproximativ 4.000 de kilometri în total.

„În perioada de lupte intense în războiul din Ucraina, Rusia lansa circa 50.000 de proiectile de artilerie pe zi. Aceste proiectile trebuie să ajungă în obuziere”, a spus el. “Înseamnă că trebuie înfiinţate depozite pentru muniţie, combustibil, piese de schimb şi provizii”, a spus un reprezentant NATO

Aşa cum stau lucrurile în prezent, forţele NATO trebuie să navigheze printr-o varietate de reglementări naţionale, de la preavizul necesar înainte de expedierea muniţiilor până la lungimea permisă a convoaielor militare şi profilaxia bolilor.

“Avem un excedent de reglementări, dar singurul lucru pe care nu-l avem este timpul”, a avertizat amiralul Rob Bauer, şeful comitetului militar al NATO. “Războiul Rusiei împotriva Ucrainei s-a dovedit a fi un război de uzură – iar un război de uzură este o bătălie logistică”, subliniază el.

Oficialii NATO şi-ar dori un “Schengen militar”, o zonă de liberă trecere militară asemănătoare zonei politice Schengen, care permite libera circulaţie în cea mai mare parte a UE.

NATO nu trebuie să permită Kremlinului să facă o eroare de calcul, dând impresia că Moscova ar putea avea o şansă de a câştiga pentru că Alianţa nu este pregătită, a avertizat el. “Trebuie să fim cu un pas înainte. Trebuie să pregătim teatrul (de operaţiuni) cu mult înainte ca Art. 5 să fie invocat”, a spus un oficial NATO, referindu-se la clauza de apărare colectivă a NATO, care ar plasa efectiv Alianţa în stare de război.

Cum îşi pregătesc statele membre apărarea?

Armata României participă cu 400 de militari şi 50 de autovehicule la operaţiile militare ale Uniunii Europene, a declarat la 22 martie şeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiţă Vlad, în cadrul unei întrevederi la care au participat secretarul de stat pentru politica de apărare, planificare şi relaţii internaţionale, Simona Cojocaru, şi preşedintele Comitetului Militar al UE, generalul Robert Brieger. Brieger a evidenţiat contribuţia României la securitatea colectivă europeană, precum şi eforturile depuse în cadrul diverselor iniţiative ale Busolei Strategice.

Ministrul sloven al apărării, Marjan Sarec, şi-a exprimat dorinţa ca Slovenia să nu mai fie doar un cumpărător, ci să devină şi un vânzător şi producător de echipamente militare. În iunie 2023, Ministerul Apărării (MoD) a semnat contracte cu cele mai importante companii din domeniul apărării pentru o nouă dronă şi pentru dezvoltarea unei staţii de luptă.

În 2023, Ministerul Apărării a semnat contracte de echipamente militare în valoare de 80,9 milioane de euro cu companii slovene, cu aproape 60 de milioane de euro mai mult decât în 2022, inclusiv cu companii care importă echipamente militare. De asemenea, ministerul creşte intensiv finanţarea pentru cercetare şi dezvoltare (R&D), care s-a ridicat la 11,7 milioane de euro în 2023 şi se aşteaptă să ajungă la 23 de milioane de euro în acest an. Cheltuielile de apărare ale Sloveniei estimate pentru 2023 sunt de 845 de milioane de euro, reprezentând 1,34% din PIB, şi se preconizează că vor ajunge la două procente din PIB până în 2030.

Ministrul demisionar al apărării din Bulgaria, Todor Tagarev, a subliniat la 29 martie că bugetul apărării ţării pentru 2024 a crescut cu peste 60% faţă de 2022.

La sfârşitul acestui an ar putea exista 20.982 de soldaţi şi 4.500 de angajaţi în cadrul Forţelor Armate ale Republicii Slovace, se arată într-o propunere a Ministerului Apărării. Aceasta reprezintă o creştere cu 279 de soldaţi faţă de numărul aprobat în prezent, potrivit Ministerului Apărării din Republica Slovacă.

În Portugalia, lipsa noilor recruţi şi a soldaţilor care părăsesc cele trei ramuri ale forţelor armate a fost o problemă predominantă. În acelaşi timp, cheltuielile Portugaliei pentru apărare sunt încă foarte scăzute în comparaţie cu ceea ce doreşte NATO.

Potrivit raportului secretarului general al NATO de anul trecut, publicat la 14 martie, cheltuielile de apărare ale Portugaliei ca procent din PIB au fost de 1,48%, adică sub nivelul de 2% necesar pentru toate cele 31 de ţări. Anul trecut, fostul ministru al apărării Helena Carreiras a recunoscut că ţara nu va putea atinge acest obiectiv până în 2030. Portugalia nu este un actor important în producţia de echipamente de apărare şi participă doar la eforturile de a achiziţiona mai multă muniţie împreună cu alte ţări din UE, în calitate de cumpărător.

Șeful Statului Major al Marinei portugheze, Henrique Gouveia e Melo, s-a pronunţat în favoarea serviciului militar obligatoriu, care a fost abolit oficial în 2004. Punctul său de vedere a fost susţinut ulterior de şeful Statului Major al armatei, Eduardo Ferrao. Cu toate acestea, mai multe organizaţii militare au respins ideea, preferând să se concentreze pe dezvoltarea carierei cu salarii mai mari şi condiţii mai atractive.