Iata ca am ajuns la jumatate de an de la plecarea in ceruri a celui drag noua – poetul Grigore Vieru. Cu aceasta ocazie, sotia poetului, Raisa Vieru, si fiul lor, Calin Vieru, au organizat duminica trecuta o slujba in biserica din satul natal, Pererata, si o masa de pomenire cu participarea unui numar mare de sateni, rude din localitate, care au ramas tot mai putine, dar si prieteni veniti din alte parti.
Noi, cei de la Chisinau – Raisa Vieru, Calin Vieru, Vasile Vatamanu, ex-viceministrul Comertului Valentin Ciobanu si subsemnatul – am pastrat un moment de reculegere la mormantul mamei poetului – Eudochia Vieru, langa monumentul din piatra de Cosauti (autor – Tudor Cataraga), pe care-i incrustat legendarul epitaf „Pierzand pe mama, imi ramane Patria, dar nu mai pot fi copil si sunt iarba, mai simplu nu pot fi” – Grigore Vieru.
O tulburatoare presimtire ne pastea apropiindu-ne de casa parinteasca a poetului. Cand am ajuns la o intersectie, am zarit minunea unde avea sa-si ia inceputul copilaria lui Grigore Vieru. Doamna Raisa ne-a preintampinat ca gardul casei parintesti l-a luat cineva… pentru foc. Acum ai acces la casa din toate partile…Fusesem de mai multe ori cu poetul aici si ma miram cum a putut sa coincida interiorul acestei case cu cel al casei parintilor mei din Vatici, r-l Orhei. Si de aceasta data am simtit ca ne reincarcam cu dragostea din locurile unde ne-am petrecut copilaria si am simtit mangaierea parintilor. La tristetea care ne invalui la un moment, doamna Raisa a intervenit cu o veste imbucuratoare: a fost la ministrul Culturii cu rugamintea sa fie organizat in aceasta casa a lui Grigore Vieru un muzeu. Propunerea a fost acceptata si muzeul va avea un statut republican, cu ocrotire de stat.
In aceeasi zi, am mers cu Calin Vieru la marginea satului, pe malul Prutului, unde, cu zeci de ani in urma, functiona bacul care permanent lega cele doua maluri ale raului. Azi, aici sperie lumea un gard de sarma ghimpata. Blestemul timpului mahneste inimile satenilor, care nu mai au posibilitatea de odinioara sa circule in voie peste rau – la frati, surori, rude apropiate.
Praznicul de pomenire a fost organizat si pregatit de sotia si feciorul poetului in curtea casei la nepoata lui Grigore Vieru, Lucia, si sotul ei, Victor Ciutac, rude cu raposatul nostru actor Victor Ciutac. Vreo 12 femei au binevoit sa pregateasca si sa aranjeze masa de pomenire. Venita de la slujba din biserica, doamna Raisa a fost salutata de cei prezenti. I-am inmanat un portret-foto „Grigore Vieru vorbind cu Nicolae Sulac”, surprinsi de maestrul Pavel Balan la omagierea a 70 de ani ai poetului. Doamna Raisa l-a aranjat cu prosop si candela in fata mesei de pomenire. Poza fusese expusa in Sala cu Orga atunci cand Nicolae Sulac i-a adus poetului, la jubileu, o iconita si i-a spus: „Grigore, poeziile tale, ca si cantecele mele, sunt sus la stele si n-o sa ajunga dusmanii la ele”.
La eveniment, am vorbit despre activitatea poetului Grigore Vieru si insemnatatea creatiei sale pentru poporul nostru. Am amintit ce spuneau Nichita Stanescu si Adrian Paunescu despre poet, de lacrimile varsate de Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Ion Ungureanu, Gheorghe Ghidirim, Andrei Strambeanu,Valeriu Matei, Ozea Rusu si multi alti confrati la moartea lui Grigore Vieru. Am mai adaugat ca satul Pererata este un loc sfant in universul nostru. Candva, in Cuba, la un miting cu vreo suta de mii de oameni, presedintele Uniunii Scriitorilor din aceasta tara a spus ca Vieru este nascut in Pererata, locul intai dupa frumusete in lume, iar satul lui e pe locul doi.
La 14 ianuarie 2009, Grigore Vieru m-a telefonat si m-a invitat la spectacolul lui Fuego, cu melodii pe textele sale, la Teatrul de Opera si Balet. Am luat un buchet de trandafiri si am venit cu sotia la acel minunat spectacol. M-am urcat pe scena, l-am rugat pe Fuego sa-mi ofere microfonul si le-am spus spectatorilor ca Vieru este epicentrul tezaurului nostru national. I-am dorit sanatate si l-am imbratisat frateste. I-am inmanat trandafirii care au fost ultimii – la 15 ianuarie, venind de la Cahul, a avut loc tragicul accident rutier care a rapit poetul dintre noi.
Pentru mine, Grigore Vieru intotdeauna a fost adevaratul presedinte al republicii. El spunea adevarul si ne indemna numai la fapte bune, ne dadea la toti curaj de viata si speranta in viitor. El a facut incercari de a-l convinge pe presedintele Voronin, care avea majoritatea parlamentara, sa corecteze minciuna din Constitutie – „limba moldoveneasca”, care umileste savantii in domeniu, profesorii, studentii, elevii, copiii – tot poporul. Poetul imi marturisea cu durere acest fapt .Venind spre Chisinau, ne aminteam cu Valentin Ciobanu mai multe momente traite impreuna cu Grigore Vieru. Odata, in ajun de ziua lui, m-a telefonat si m-a invitat, impreuna cu Alexei Sofroni, la o intalnire cu cetatenii orasului Causeni. Primarul de acolo, Anatol Zaremba, lansa imnul Causeniului, compus de Grigore Vieru. Era un frig de 17 grade, dar centrul orasului era plin de oameni de diferite varste. Evenimentul s-a produs in piata, deoarece atata multime nu putea incape intr-o sala, oricat de mare ar fi fost ea. Alta data, Vieru s-a pomenit, chiar de ziua lui in spital la Bucuresti. Era zi cu viscol, dar sotia sa ne-a rugat sa mergem la el. Ca sa-l incurajam, am plecat eu, Ion Borsevici, Ion Groma, Dumitru Jantoveanu, Victor Plugaru si Vitalie Bolboceanu. Doamna Raisa a luat mai multe feluri de bucate alese. Nu stiu cum a invelit ea sarmalele, dar au ajuns la Bucuresti cu aburii de la Chisinau.
Ne-am mai amintit de calomniile la adresa lui Grigore Vieru publicate de ziarele „Flux” si „Moldova Suverana”. Atunci, impreuna cu Valentin Ciobanu si fostul ministru al Comertului Mihail Ciolac am propus ca, in numele unui grup de oameni, sa aparam poetul prin ziarul „Nezavisimaia Moldova”. Scrisoarea publicata era intitulata „Ne trogaite Grigore Vieru” („Lasati-l in pace pe Grigore Vieru”, dar nici acest strigat n-a fost luat in considerare de cei nesimtiti. Cred ca Dumnezeu le va trimite rasplata pentru acele pacate…
Oare Ministerul Culturii si Primaria Chisinau au un plan concret de actiuni privind invesnicirea numelui lui Grigore Vieru? Sa speram ca se lucreaza in aceasta directie, dar trebuie sa fim cu ochii pe responsabilii in domeniu.
Alexei Marulea
P.S.
Maine, la 11.00, vom merge sa aprindem cate o lumanare la mormantul lui Grigore Vieru la Cimitirul central din Chisinau. Este o jumatate de an de la plecarea lui dintre noi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
