Și la noi, în Basarabia, au apărut de aceștia, plictisiți de Eminescu sau îngrijorați de naționalismul lui. Acel gen de români care l-au urât pe Eminescu în timpul vieții nu a dispărut: a supraviețuit, s-a înmulțit; acești români îl urăsc pe Eminescu cu aceeași pasiune. Uitați-vă la televizor, nu-l „vezi acolo pe urăciunea fără suflet, fără cuget, cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget” care ne vorbește de patrie, valori și principii, statalitate moldovenească?!
…Și asta în timp ce Rusia nu și-a schimbat năravul și nu și-a retras de aici armata și agentura. În orice celulă a administrației noastre „naționale” se află câte un agent de influență a Rusiei, iar pe unii dintre noi, ca să vezi, ne incomodează „naționalismul” și „radicalismul” lui Eminescu. Ați observat că politicienii noștri știu din Eminescu doar prima strofă din „Somnoroase păsărele”. De celălalt Eminescu nici nu vor să audă și ar fi fericiți să uităm și noi de el.
Ca antidot la uitare am selectat, din articolele sale din TIMPUL, câteva gânduri de ale lui Eminescu despre Rusia și Basarabia.
* „Însuşi numele „Basarabia” ţipă sub condeiele ruseşti. Căci Basarabia nu însemnează decât ţara Basarabilor, precum Rusia înseamnă ţara ruşilor, România ţara românilor”.
(TIMPUL, martie 1878)
* „De atunci (1812, n.n.) şi până acum măsurile silnice pentru stârpirea românismului se iau fără de curmare. Administraţia, biserica şi şcoala sunt cu desăvârşire ruseşti, încât este oprit a cânta în ziua de Paşti „Hristos a înviat” în româneşte.
Nimic în limba românească nu se poate scrie; nimic ce e scris în limba românească, nu poate să treacă graniţa fără de a da loc la presupusuri şi persecuţiuni; ba oamenii de condiţie se feresc de a vorbi în casă româneşte, pentru ca nu cumva o slugă să-i denunţe; într-un cuvânt, orice manifestaţie de viaţă românească e oprită, rău privită şi chiar pedepsită.
Sute de ani, românii au fost cel puţin indirect stăpâniţi de turci: niciodată însă în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuţie limba şi naţionalitatea română. Oriunde însă românii au căzut sub stăpânirea directă ori indirectă a slavilor, dezvoltarea lor firească s-a curmat prin mijloace silnice”.
(TIMPUL, iunie 1878)
* „Cu un cuvânt, de la Rusia nu primim nimic. N-avem nevoie de patronagiul ei special şi nu-i cerem decât ceea ce suntem în drept a-i cere ei, ca oricărui om de rând, cu faţa curată: să respecte pe deplin convenţia încheiată cu noi. Nici s-a bătut pentru noi, nici n-am poftit-o să se bată; deci nu are dreptul de a trata cu Turcia în numele nostru. Nici ea s-a luptat pentru noi, nici noi pentru dânsa, ci fiecare pentru sine şi ale sale; ea pentru a împlini mandatul Europei şi pentru confraţii ei de peste Dunăre; noi pentru noi.
Deci încă o dată: Nu voim s-auzim de nici un aranjament cu Rusia, nu-i concedem dreptul de a trata în numele nostru, căci n-am însărcinat-o nici noi cu aceasta, nici puterile europene”.
(TIMPUL, ianuarie 1878)
