Nu este aşa. Şi ca dovadă este un volum pe care l-am primit după ultima şedinţă a Cenaclului „Republica” de la poetul chişinăuian de limbă rusă Vadim Lungul.
Volumul Naemnîm rabotnikam (Muncitorilor năimiţi) are o lirică foarte directă, ca să nu spun că e aproape antiliric şi mi-a amintit de poezia lui Mihnea Blidariu sau de cea a lui Marius Ianuş de pe vremuri. Textele lui Vadim Lungul merg pe linie socială, uneori chiar politică şi pornesc de la starea de fapt: „Viaţa noastră e de nimic. / Şi cu fiecare zi e din ce în ce mai rău”. Fiecare poem are şi câte un personaj, de obicei – muncitori sau oameni simpli ce lucrează gratis şi mor de foame, iar în momentul în care nu mai pot lucra – sunt trimişi la gunoi de sistem. Acestor oameni li se adresează Vadim Lungul, fiind conştient că ceilalţi despre care mai scrie el – politicienii – nu doar că nu-s poeţi şi n-au în ei poezie, ci nici nu sunt în stare să asculte: „Voronin a închis, cretinul, Uzina de Tractoare din Chişinău./ E clar, Voronin – nu-i poet, nu-i poet”. Lungul îl are în vizor şi pe Putin, căruia îi dedică chiar un poem Putin, poetul principal, în care îl ia peste picior pe liderul rus (ca să nu folosesc o expresie mai directă şi brutală, cum face poetul). Îi dedică şi alte versuri, aşa ca nişte palme scurte: „Putin tot minte”… Sunt „amintiţi” într-un text-epitaf şi Egor Gaidar, Boris Elţin, Anatoli Sobciak…
Dar, cum e şi firesc, cel mai mult m-au interesat personajele scenei politice din Chişinău, din care, de asemenea, Vadim Lungul face harcea-parcea. El descifrează PCRM ca „Partidul capitaliştilor din Republica Moldova” şi le descrie activitatea: „Sunt la putere de opt ani,/ businessul lor (la conducere) înfloreşte, dar ei au hotărât să privatizeze/ încă 268 de întreprinderi – asta-i aproape tot/ ce-a rămas”. Vlad Filat e numit „pe jumătate oligarh, pe jumătate bandit”. Nu scapă nici alte personaje.
Cartea lui Vadim Lungul ar trebui citită măcar de personajele care apar în ea, ca să nu-şi mai facă iluzii în privinţa ruşilor. Dar, cred că n-o s-o facă, pentru că aşa cum scrie Vadim Lungul: ei nu-s poeţi, nu-s poeţi.
