Ultimul post – cel care începe de luni – este cel al Sfinţilor Apostoli. De la un an la altul, are altă durată, în funcţie de data prăznuirii Sfintelor Paşti. În fiecare an, începe după Duminica tuturor Sfinţilor, care e la o săptămână după Rusalii, şi durează până la sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.
Posturile de vară sunt considerate cele mai uşoare, datorită faptului că sunt mai mici şi că au loc în anotimpul când legumele şi fructele sunt la îndemâna oricui.
Creştinii care ocolesc postul au două scuze: mai întâi pornind de la părerea falsă că, dacă pofteşti ceva, mai bine să mănânci; iar a doua – bazată pe spusele Mântuitorului – că nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură. Dar e bine de ştiut că – aşa cum spunea ÎPS Serafim Joantă (citez din memorie) – nu e un păcat mare să nu ţii postul, însă e un mare bine să îl ţii.
Mai presus de orice, trebuie să ştim că postul este o mărturisire. Cel care posteşte dă cu acest prilej o mărturie a propriei credinţe celor din jurul său.
Pe lângă acest aspect, postul lucrează asupra capacităţii omului de a se înfrâna. Înfrânarea poftelor este un bun exerciţiu de voinţă. Omul, abţinându-se de la anumite mâncăruri, e într-un fel mai aproape cu gândul de Dumnezeu. Când vrea să îşi cumpere un biscuite, se uită mai întâi la ingrediente şi apoi raţionamentul său e unul simplu: are lapte, nu îl mănânc – de ce? – pentru că ţin post – de ce? – pentru că eu cred în Dumnezeu. Apoi urmează pasul următor al înfrânării: când cel care posteşte se enervează sau face un lucru rău, îşi spune singur sau îi spun ceilalţi „degeaba ţii post, dacă eşti rău” şi asta îl face mai atent cu semenii.
Pe de altă parte, e cunoscut deja faptul că posturile au un rol foarte bun în menţinerea sănătăţii şi detoxifierea organismului. Ceea ce înseamnă că, pe lângă funcţia lui duhovnicească, postul are şi o importantă funcţie trupească.
Pentru că ceea ce pare să nu priceapă omul e faptul că orice poruncă lăsată de Dumnezeu omului are în vedere nu bunăstarea divinităţii, ci chiar bunăstarea noastră.
