Calitatea vieţii în RM – sub media europeană
Odată cu destrămarea URSS, R. Moldova a liberalizat rapid comerţul extern şi economia. Deschiderea spontană a Moldovei faţă de pieţele globale, dar şi lipsa unei strategii clare şi bine articulate de ieşire din „criza socialistă”, a condus la scăderea bruscă a nivelului de trai şi la dezindustrializarea ţării, Moldova transformându-se dintr-o ţară cu un nivel mediu de dezvoltare în cel mai sărac stat de pe continentul european.
Calitatea vieţii a înregistrat o evoluţie descendentă în R. Moldova odată cu declararea independenţei, deşi în ultimii ani aceasta se află pe un trend pozitiv. Cel mai sugestiv indicator în acest sens este evoluţia Indicelui Dezvoltării Umane (IDU), alcătuit de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. La capitolul sănătate, punctajul Moldovei pentru anul 2010 este de 0.77 puncte. Pentru comparaţie, valoarea acestui indicator pentru Ucraina este de 0.80 puncte; România – 0.83 puncte; Polonia – 0.88 puncte; Germania – 0.95 puncte.
La capitolul educaţie, situaţia este similară. Moldova înregistrează în anul 2010 un rezultat de 0.69 puncte, pe când statele de referinţă sunt cotate, după cum urmează: Ucraina – 0.82 puncte; România – 0.80 puncte; Polonia – 0.78 puncte şi Germania – 0.88 puncte. Pentru anul 1990, valoarea aceluiaşi indicator a fost în Moldova de 0.62 puncte.
Cea de-a treia dimensiune cuprinsă de IDU – veniturile populaţiei – constituie cel mai problematic domeniu în Moldova. Dacă în anul 1990 Moldova era evaluată cu 0.5 puncte, în anul 2010 punctajul Moldovei este de 0.46 puncte. Spre comparaţie, în anul 2010 Ucraina este evaluată cu 0.57 puncte; România – 0.67 puncte; Polonia – 0.72 puncte şi Germania – 0.83 puncte.
Remitenţele, un model defectuos de creştere economică
Astfel, cea mai nefavorabilă situaţie în Moldova se înregistrează în domeniul dezvoltării economice, care influenţează negativ calitatea vieţii, situând-o mult sub media europeană.
Este ştiut că avansarea în domeniul dezvoltării economice în Moldova din ultimii ani se datorează într-o măsură majoră influxului de remitenţe. Dar situaţia dată nu oferă perspective pozitive pentru Moldova pe termen lung şi constituie un model defectuos de creştere economică temporară, bazată pe consum. Dezvoltarea economică reală are loc în statele-parteneri comerciali ai Moldovei, care ne furnizează bunurile consumate de populaţia ţării, precum şi în statele în al căror circuit economic participă o parte semnificativă din forţa noastră de muncă.
Pentru îmbunătăţirea situaţiei în domeniul economic este imperativ necesară formarea în Moldova a unui sector industrial inovaţional, capabil să genereze produse cu valoare adăugată mare, bazat pe noi tehnologii şi cu potenţial de creştere, precum şi favorizarea dezvoltării sectoarelor prestatoare de servicii scientointensive.
De ce RM este considerat „cel mai sărac stat din Europa”?
La acest capitol este de menţionat că, faţă de anul 1995, ponderea valorii adăugate brute în PIB, creată de industria prelucrătoare din Moldova, s-a redus de la 22.8% la numai 11.27% în 2008. Pentru comparaţie, ponderea acestui indicator pentru anul 2008 în Uniunea Europeană a fost de 19.8%. Sectorul agricol, tradiţional pentru R. Moldova, în perioada menţionată a înregistrat o evoluţie şi mai dramatică. Ponderea valorii adăugate generate de acest sector în PIB s-a redus de la 29.2% în 1995 la numai 8.78% în 2008. Această involuţie s-a produs în condiţiile când aproximativ jumătate din forţa de muncă din mediul rural este antrenată în sectorul agricol.
Pe de altă parte, economia liberalizată care nu asigură protejarea pieţei autohtone poate fi fatală pentru agenţii economici locali, care nu sunt astăzi în stare să concureze pe picior de egalitate cu partenerii lor din statele dezvoltate economic, ceea ce va duce la marginalizarea şi dispariţia mediului de afaceri local. Agenţii economici locali, pe lângă lipsa unei culturi antreprenoriale durabile, sunt dezavantajaţi de nivelul actual de dezvoltare economică a ţării, reprezentat de starea precară în care se află infrastructura economică, bancară, precum şi cea administrativă. Astfel, aşa cum în luptă directă câştigă cel care este mai puternic, pentru a nu admite colapsul total al economiei ţării, este imperativă identificarea unor măsuri de ajutorare a firmelor naţionale, care să reducă din handicapul descris mai sus. În acest context este de menţionat, de asemenea, că accesul preferenţial la pieţele statelor dezvoltate prezintă riscul unei dezvoltări a industriilor cu intensitate mare a forţei de muncă care nu favorizează acumularea de cunoştinţe şi dezvoltarea tehnologică. Din acest motiv, Moldova, pentru ca să realizeze dezideratul de dezvoltare economică, trebuie să trateze cu o deosebită atenţie aspectele de cooperare cu statele dezvoltate economic, deoarece există legătură directă dintre structura economică a unui stat şi viabilitatea acestuia ca entitate politică şi economică independentă.
Moldova – pe locul 58 în clasamentul statelor eşuate
Actualmente, economia ţării este dependentă de mijloacele alocate din exterior, implicit de influenţe economice şi politici externe, pe când preocuparea majoră a clasei politice din ţară este axată pe abordări paliative. Problemele reale cu care se confruntă societatea nu sunt discutate pe larg, acestea fiind abordate cu suportul asistenţei financiare şi consultanţei venite din exterior. Clasa politică moldovenească neglijează faptul că modelul economic capitalist se bazează pe principiul concurenţei şi nu a ajutorului reciproc. „Să ei de la fiecare după posibilităţi şi să dai fiecăruia după necesităţi” este un principiu după care a fost organizată societatea moldovenească, principiu care s-a dovedit a fi unul irealizabil şi utopic. În mediul capitalist trebuie să te bizui pe eforturile şi competenţele proprii, deoarece cel care nu este suficient de competitiv e sortit dispariţiei. Statele aflate pe calea dispariţiei sunt numite state „eşuate”. În clasamentul anului 2010 al statelor eşuate, realizat de „Foreign Policy”, figurează şi Moldova, deocamdată pe poziţia 58.
Cum punem în valoare potenţialul intelectual?
Aici pot fi multe dezbateri şi polemici. Cert e una: R. Moldova, neavând alte active şi bogăţii, va trebui să mizeze în dezvoltarea sa pe unica bogăţie pe care o are: potenţialul uman. Iar în condiţiile în care acest activ nu este suficient de pregătit pentru a face faţă provocărilor, societatea va trebui să facă un efort în sfera educaţională şi să fortifice potenţialul uman existent.
Costul ridicat al materiei prime şi al resurselor energetice reprezintă impedimente majore pentru dezvoltarea economică a R. Moldova. Inovarea în sfera economică este singura posibilitate de relansare a economiei naţionale, care poate fi realizată prin utilizarea pe larg a produselor cercetării în baza unui sistem educaţional competitiv şi eficient.
Problemele cu care se confruntă R. Moldova poartă un caracter sistemic şi soluţiile care necesită a fi aduse trebuie să fie cuprinzătoare şi bazate pe triada: Educaţia → Ştiinţa şi Inovarea → Dezvoltarea economică.
Rezultatele spre care ar trebui să tindem
Efortul concomitent întreprins în sfera educaţională şi cea a ştiinţei şi cercetării poate să genereze în plan economic următoarele rezultate:
• Dezvoltarea unei politici industriale care să ducă la crearea de prosperitate a populaţiei ţării şi creştere economică asociativă şi simultană pentru întreaga economie;
• Formarea unei clase de mijloc puternice şi cu o pondere masivă în societate;
• Formarea unei economii bazate pe activităţi cu profitabilitate crescândă şi cu un nivel mare de diversificare (adâncirea diviziunii muncii), prin difuzarea în economie a tehnologiilor moderne, descoperirilor de ultima oră, dezvoltarea unei culturi inovaţionale şi antreprenoriale;
• Absorbţia şi integrarea fluxurilor de valută străină în ţară, inclusiv a remitenţelor, în activităţi generatoare de inovaţii ale economiei naţionale;
• Creşterea valorii adăugate măsurată ca valoare pe cap de locuitor, produsă de sectorul industrial şi cel al serviciilor cu intensitate mare a cunoaşterii;
• Crearea premiselor de absorbţie a forţei de muncă calificată de către economia naţională, precum şi creşterea nivelului de calificare a forţei de muncă în general, ceea ce va duce la schimbarea modelului economic existent bazat pe exportul forţei de muncă într-un model bazat pe exportul produselor şi servicii cu valoare adăugată înaltă;
• Modernizarea structurii productive a economiei naţionale integrate la nivel regional şi mondial, care să contribuie la împărtăşirea rezultatelor creşterii economice cu un accent special pe educaţie, cercetare, sănătate şi infrastructura de comunicare;
• Transformarea Chişinăului într-un centru de creare a activităţilor cu profitabilitate crescândă, oportunităţi şi sinergii pentru restul ţării în ansamblu şi a ramurii agricole în particular.
Considerăm că sugestiile noastre vor putea contribui la conjugarea eforturilor tuturor forţelor politice şi celor din sectorul real al economiei pentru a relansa R. Moldova pe o traiectorie de dezvoltare. Astfel, potenţialul intelectual autohton va fi antrenat în soluţionarea problemelor cu care se confruntă societatea moldovenească, pentru a depăşi definitiv situaţia de „cea mai săracă ţară din Europa”.
Gheorghe Duca,
academician
