În documentele moldoveneşti sunt atestaţi: Malcoci, pârcălab de Roman, în sfatul domnesc, la 1581 şi Malcoci, pârcălab de Roman şi în sfatul domnesc, la 1624; Malcoci, vătav, la 1612; Malcoci, căminar mare, stăpân pe o casă în Iaşi, la 1617. În documentele basarabene sunt atestaţi: Malcoci, şetrarul, la 1639, Ioniţă Malcoci, la 1795. În Recensământul Moldovei de la 1774 sunt atestaţi: Maftei Malcoci în Drăguşeni, Ilieş Malcoci, Ursul Malcoci şi Istrate a lui Malcoci în Gangura. De la o persoană cu numele Malcoci, fie întemeietor, fie stăpânitor, a apărut şi numirea satului Malcoci, atestat în acest recensământ în ocolul Cogâlnicului şi având atunci numai cinci case, trei birnici şi doi volintiri. În satul Selişte este atestată o persoană cu numele Malcoceanul, nume provenit de la numirea satului Malcoci, cu suf. –eanu, care indică originea locală.
Azi, în republică, numele Malcoci este purtat de 595 de persoane. Ţinem să subliniem în mod expres că numele Malcoci are accentul pe ultima silabă şi se pronunţă Malcóci şi nu Málcoci, cum pronunţă unii şi mai ales alolingvii. În toate atestările în care l-am întâlnit şi la bulgari accentul este pe ultima silabă – Malcóci.
Grib. Gribovanu
Numele Grib este rusesc şi înseamnă „ciupercă”. Şi la noi, la români, există numele Ciupercă, provenit din aceeaşi poreclă şi e atestat de la 1613. La ruşi, numele Grib e atestat la 1405, fiind numele unui ţăran din Novgorod. De la Grib a apărut o serie de derivate: Gribov, Griban, Gribar, Griboedov, toate la ruşi atestate la jumătatea sec. al XV-lea. În documentele istorice române, moldovene, basarabene numele Grib şi Gribov nu sunt atestate, dovadă că ele au pătruns mai târziu prin purtători ruşi sau ucraineni, fiindcă azi, în republică, sunt 698 de persoane cu numele Grib, cinci cu numele Griban, 22 cu numele Gribov, 84 cu numele Gribovan şi trei persoane cu numele Gribovanu. De la Grib, cu sufixul rusesc -ov, care indică descendenţa, „fiul lui…”, s-a format numele Gribov. De la o persoană cu numele Gribov a putut să apară şi numele unei localităţi Gribovo sau Gribova, după tipul rusesc Ivanovo selo. La noi în republică, din 1963, există o localitate cu numele Gribova, numită astfel în memoria tractoristului Nicolae Gribov din satul Năduşita, r-nul Drochia, care în 1962 a săvârşit un act eroic, salvând cu viaţa sa de la incendiu recolta de cereale dintr-un colhoz din Kazahstan. În memoria lui, satul natal Năduşita a fost numit Gribova. De la numirea unei localităţi, Gribovo sau Gribova, cu suf. –anu, care indică originea locală, s-a format numele Gribovanu. Dar el n-a apărut azi, la noi, de la numele topic Gribova. Deşi e scris cu -u final, indiciu al numelor de familie româneşti, el a avut forma iniţială Gribovan şi s-a format pe teren rusesc sau ucrainean, unde a fost şi poate că şi azi există vreo localitate cu numirea Gribovo.
