Momentul asta e mai mereu precedat de o alta intrebare, mult mai putin onorabila, mai trista, mai crunta: “Ce dracu e gresit in tara asta?” Pentru cei cu mai multa experienta, intrebarea e, prea adesea, exprimata de un simplu si plin de obida “Iar???”
Dar fiindca intrebarile sunt arhicunoscute, am sa trec putin prin niste (posibile) raspunsuri. Dintotdeauna, toate discutiile de felul asta, intre (astfel de) oameni, duc la politica. Am sa mai adaug ca desi unii o urasc, altii au nevoie de ea, altii cauta solutii iar altii si-au suprimat, pur si simplu, organul politic, incercand sa se imunizeze, totusi, toate discutiile duc, vrei-nu-vrei, in continuare, la politica.
Asa ca iata cateva idei. Vor fi si bune, si proaste, si imposibil de realizat, si naive, si neconstitutionale… asa incat pregatiti-va sa dati drumul la comentarii dupa ce le veti citi. Eu le scriu, sa fie scrise. Si, cu ocazia asta, le fac cadou clasei politice, in speranta ca macar pe viitor ne vor minti mai frumos.
Daca as fi candidat la prezidentiale, as propune romanilor unitate prin dreptate. Le-as propune un proiect de tara in care s-ar regasi din motivul ca, inainte de toate, ar fi niste cetateni siguri pe drepturile lor. Viata ar urma un curs previzibil in raport cu posibile abuzuri, am sti ca nimeni nu ne poate insela si fura ce e al nostru, am putea construi speranta si am castiga credibilitate in afara tarisoarei-muma. Poate le-as mai propune si o perioada de 6 luni in care sa-si re-evalueze viata si stilul de munca, o perioada de gratie, dupa care am trece la fapte si o revolutie in sistemul de justitie.
Daca as fi in fata functiei de prim-ministru, as spune ca am nevoie de 4 ani pentru a face cele de mai sus. Si, inca, urmatoarele… un stat mai suplu, mai putin interventionist, centrat, pe langa justitie, pe inca 2 chestii: sanatate ca in Taiwan si educatie ca in Finlanda. As invita cele mai mari companii din lume sa propuna programe de dezvoltare in Romania si le-as cointeresa in a crea locuri de munca, dupa o schema direct legata de acest indicator. Cu cat mai multe locuri de munca, cu atat mai substantiale beneficiile. Si as mai angaja 3 vicepremieri straini, dupa cum urmeaza: Al Gore pe dezvoltarea tarii, Tony Blair pentru relatia cu clasa politica autohtona si Joschka Fischer pentru relatia cu Europa. In plus, as externaliza problema fondurilor europene catre banci, se pricep mult mai bine sa gestioneze acordarea de credite si mai sunt si solvabile.
Daca as candida la Primaria Bucurestiului, mi-as axa programul pe 3 prioritati. Prima ar fi daramarea Casei Poporului (din punct de vedere simbolic cea mai grozava buba a geografiei si psihologiei nationale). A doua ar fi readucerea Dambovitei in postura de rau viu, cu pesti si apa curgatoare, pentru ca un oras fara un rau este o asezare temporara (dar si pentru ca acum Dambovita e un cadavru pe care mai degraba il evitam, decat sa-l frecventam). A treia e legata de crearea de cultura arhitectonica si locuri spectaculoase de vizitat, cu accent special pe un Muzeu Brancusi. Nu neaparat in aceasta ordine.
Daca as fi ministeriabil de orice fel, politician de orice fel, sef de partid, parlamentar sau europarlamentar, mi-as propune sa fiu, inainte de orice, un om al dialogului si un personaj a carei principala misiune e sa adune oamenii laolalta, nu sa-i disperseze, nu sa-i polarizeze, nu sa-i invrajbeasca.
Daca as fi elector, m-as uita la candidati mai cu seama din perspectiva felului in care si-au crescut copiii. Nu as vota niciun candidat care a crescut loaze, beizadele si, cred, as refuza sa votez politicieni care si-au trimis copiii la studii in strainatate sau la scoli private, fiind, in acelasi timp, angajati in dezvoltarea tarii lor.
Daca as fi profesor mi-as spune ca orgoliul e o prostie, daca as fi medic m-as concentra pe a trata boli, si nu pacienti, daca as fi politist as fi in continuare asa cum sunt, pentru ca Politia pare a functiona decent.
Si ca sa nu cad cu totul in pacatul idealismului, iata si cateva surse de finantare pentru aceste proiecte: cred ca se pot obtine intre 3 si 5 miliarde doar pe Casa Poporului. Apoi, s-ar mai putea obtine cateva sute bune de milioane (spre miliard) pe CFR Marfa si alte cateva companii detinute de stat, care pierd bani. As vinde si Posta Romana, care oricum pierde pas cu pas contactul cu realitatea si piata libera (vezi cresterile mari din curierat). Daca mi-ar mai lipsi bani, as invita toate companiile mari energetice din lume si le-as oferi pamant gratis prin Baragan, pentru constructia de parcuri energetice alternative, care aduc imediat sprijin european prin strategiile de co-generare. In final, n-am mai pierde bani si am avea cu ce sa reconstruim. Am avea si locuri de munca. Am avea si un proiect national.
PS stiu “bubele” de procedura pe care le veti putea identifica in discursul meu (premierul nu e candidat, presedintele nu controleaza justitia samd etc scl); insa veti fi de acord cu mine ca astia sunt actorii-cheie ai jocului politic si ca, in ultima instanta, influenta lor e decisiva in relatia cu ipotezele de lucru.
Sursa: contributors.ro
Autor: Sorin Tranca este director de creație la o agenție din București și fondatorul proiectului ffff.ro, care își propune să facă din România o țară a creativității. Publică sporadic materiale în presă și pe bloguri, pe subiecte legate de cărți, antreprenoriat, creativitate, spațiul socio-politic și de afaceri.
