Domnul D. Diacov scoate degetul drept din eşichierul buzunarului stâng şi îl ridică în sus a mare atragere de atenţie:
– Ţara are nevoie de linişte şi de înţelegere…
– Ca la morgă? întreabă o reporteriţă cu pantalonii strânşi pe limite.
– Dacă vreţi, da, ca la morgă, cade de acord domnul D. Diacov. Acolo e stabilitate, deoarece morţii stau cuminţi şi nu se interesează cu ce se ocupă medicii. Dar vroiam să vă anunţ să staţi înţepeniţi pentru că acuşi începe şedinţa Consiliului Alianţei.
În sala de şedinţe intră M. Lupu, V. Filat şi M. Ghimpu.
D. Diacov anunţă că presa are acces doar la partea protocolară. Preşedintele M. Lupu scoate din buzunar un butuc nou de cărţi şi face precizări pe ordinea de zi:
– Care este predilecţia exerciţiului – în durak sau belot?
– Durak, preferă M. Ghimpu.
– Belot, parează V. Filat.
– Şi una, şi alta, îi împacă M. Lupu şi îl roagă pe M. Ghimpu să „taie” cărţile.
D. Diacov scoate presa afară. Şi de la asta în ţară s-a făcut linişte ca în ţintirim.
Şedinţa consiliului începe cu onesta întrebare a lui M. Ghimpu: „La şini-i şăsâli de coz?”.
– Îi la tine în mânecă, izbucneşte în hohote de râs V. Filat.
M. Lupu nu prinde poanta:
– Eu vă rog să demarăm exerciţiul jocului de durak sau, cum se spune în limba ştiinţifică, „popa prostu”, îi îndeamnă preşedintele interimar.
Ca de obicei, norocu-i de partea lui V. Filat care arată şesele şi merge la Ghimpu:
– Crai de coz.
Ghimpu sare ca fript:
– Eu întotdeauna am bănuit că Filat nu-i om de echipă. Ia priveşte, Lupu, ce-mi face el! Eu amu cu ce să bat craiul? De ce nu s-a consultat mai întâi în Alianţă şi abia după asta să meargă cu aşa carte mare!
V. Filat întinde buzele a zâmbet de egalitate şi se lasă brusc pe speteaza scaunului:
– Dle M. Ghimpu, începe V. Filat cu ochii în ochii craiului mirat de pe masa de joc, eu pur şi simplu nu am alte cărţi mai rele.
– Iaca, iaca, sare M. Ghimpu, eu am propus ca să-i dăm mai puţine ministere, adică cărţi, da voi spuneaţi că nu, că de dragul Alianţei…
M. Lupu îşi ascute privirea prin apropierea lentilelor şi anunţă o conferinţă de presă. D. Diacov întreabă dacă să sloboadă jurnaliştii în sală, dar M. Lupu se răzgândeşte şi se adresează lui V. Filat:
– Ar fi bine ca, înainte de exercitarea oricărui exerciţiu, să ne autoexercităm mai întâi din punct de vedere al exerciţiului de principiu şi, de ce nu, dragii mei, chiar şi prin paradigma valorilor exercitate.
Filat tace.
Ghimpu tace şi el, dar încearcă să pătrundă în exerciţiul lui M. Lupu. Apoi declară subit:
– Eu iau acasă craiul lui Filat. Las de la mine, numai să nu se destrame Alianţa.
În acest moment chelnerii aduc plăcintele.
M. Lupu merge la V. Filat.
– As de coz, dragă colega, anunţă M. Lupu cu zâmbet anticipant pe ambele buze.
V. Filat îşi scarpină cu mare atenţie unii peri din podoaba capilară. „Mai bine te duceai cu Voronin”, îi trece prin minte.
– Ce, domnule Napoleon, te dor perii? îl întreabă M. Ghimpu şi râde de propria sa imaginaţie.
Filat, mirat:
– Dacă M. Ghimpu are în mâneca dreaptă un as de coz, aş fi curios să aflu de unde s-a luat cel de-al doilea as de coz pe masa de joc?
M. Ghimpu îşi freacă mâinile:
– Iaca ce înseamnă să umbli brambura prin Europa şi să nu te consulţi cu colegii! Dacă convocai Consiliul atunci când te rugam, poate nu ajungeam azi la situaţia când trebuie să rezolvăm în parlament problemele aşilor.
M. Lupu ţine să se implice:
– Bine, dragi colegi, să lăsăm pentru mai apoi şi altă dată din ulterior acest exerciţiu verbal-contrar. Eu voi delega elaborarea lui comisiilor speciale abilitate cu exercitarea măsurilor de încredere…
Ghimpu, cu ochii mai mari decât ramele ochelarilor, îşi face cruce cu vârful limbii.
Filat se joacă la mobil şi se gândeşte la cum ar putea schimba asul de coz de pe masă cu unul obişnuit, aşa ca ceilalţi să nu-şi dea sama de asta. Într-un sfârşit anunţă:
– Iau şi eu acasă. Văd că cineva din membrii Alianţei are interesul de a-şi proteja afacerile cu aşi.
M. Ghimpu merge la M. Lupu:
– Crai de cruce, anunţă el şi adaugă pentru a mai democratiza atmosfera: Craiul ista seamănă cu Voronin. Ha-Ha-ha!
M. Lupu nu râde, amintindu-şi de trecut. V. Filat nu râde, amintindu-şi de viitor. V. Plahotniuc se iţeşte tiptil să vadă dacă nu s-a întâmplat ceva.
– Eu îmi voi exercita exerciţiul de a bate această carte. SIS-ul îmi recomandă să bat cu şapte.
– Poftim un şapte pe deasupra, aruncă în grabă V. Filat.
– Aista-i şaptele rămas de la cele 70 de milioane pe care nu i le-ai dat lui Chirtoacă? îl ia la mişto M. Ghimpu pe V. Filat.
– Nu, aista-i şaptele care a mai rămas de la indexarea pensiilor, răspunde V. Filat oţărât.
– Eu exercit dreptul de a lua acasă pentru că, în exerciţiul memoriei mele şi în prezentul de azi, se mai perindă amintirea de ieri despre 7 aprilie. Să închidem acest subiect. Poporul aşteaptă altceva de la noi.
V. Filat merge la M. Ghimpu.
– Crai de coz, îi zâmbeşte colegul executiv de alianţă colegului său irealizat din punct de vedere legislativ.
M. Ghimpu simte că ceva nu e în regulă. El priveşte cu disperare spre masa de joc, iar apoi spre M. Lupu.
– Eu mai iau un crai de coz acasă în numele Alianţei, anunţă cu durere în glas M. Ghimpu.
– Eu cred că, în principiu, ne-am apropiat de consens, conchide M. Lupu. Fiecare dintre noi a luat câte ceva acasă şi sper că staffurile noastre vor analiza la rece ceea ce s-a întâmplat în exerciţiul…
– Da’ de ce eu o trebuit să iau iar cel mai mult, iar V. Filat iarăşi o scăpat uşor? se ridică indignat M. Ghimpu şi pleacă spre microfoanele presei din coridor. Presa îl întreabă ce s-a întâmplat.
– Am dat bobârnaci unora care încă nu au înţeles că Alianţa-i Alianţă, declară M. Ghimpu.
– A fost un exerciţiu util, completează de la spate M. Lupu.
– Noi avem parametrii coordonaţi cu FMI – cât să dăm, cât să luăm…, adaugă dintr-o parte V. Filat.
– Acum, dragi colegi, e timpul să explicăm şi alegătorilor sensul exerciţiului consensual de azi. Eu plec la televiziune.
– Şi eu sunt invitat la o televiziune, anunţă V. Filat.
– Şi eu am să particip la o emisiune, nu se lasă mai prejos M. Ghimpu.
– Ar fi bine să ne coordonăm mesajele, propune M. Lupu.
V. Filat anunţă că le va vorbi oamenilor despre separaţia puterilor în stat şi despre rolul şi locul fiecărui ministru în Guvern.
M. Lupu spune că îşi va împărtăşi temerile şi îngrijorările în legătură cu impasul provocat de nealegerea şefului statului şi despre necesitatea ca echipa aflată la guvernare să fie în continuare solidară în orice problemă de exerciţiu.
M. Ghimpu îşi rezervă dreptul să le povestească cetăţenilor despre adevărul istoric, despre ruşi, „dispri limba noastrî şei românî” şi despre adevăraţii patrioţi ai neamului. El nu va mai tolera minciuna şi neadevărul, mai ales despre… doi crai de coz.
BOBÂRNAC, bobârnace, s.n. Lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare. ♦ Fig. Aluzie răutăcioasă, înţepătură la adresa cuiva.
Arcibald Tămâie
