Cecenia amenință Ucraina. Kadîrov spune că cecenii sunt gata să lupte ca „forță de infanterie” la ordinele lui Putin și ale Rusiei
Azi tensiunile dintre Federația Rusă și NATO au ajuns la cel mai înalt nivel de după finalul Războiului Rece. Ucraina a fost invadată de ruși în 2014, Crimeea anexată ilegal, iar în prezent sute de mii de soldați ruși, împreună cu tehnică militară grea, se află la granițele Ucrainei, stat sfâșiat de un război interminabil de 6 ani încoace.
De-a lungul timpului Vladimir Putin s-a aliat cu cecenii inclusiv cu Ramzan Kadîrov, cel care conduce azi Cecenia cu mână de fier, după asasinarea în 2004 a tatălui său Ahmad Kadîrov, de către fundamentaliști.
Iar în cursul ultimilor ani s-a văzut, nu de puține ori, că Putin nu îl poate controla pe excentricul și imprevizibilul Kadîrov, care nu s-a ferit să amenințe inclusiv Moscova.
Și totuși, din punct de vedere militar Cecenia sub Kadîrov și-a declarat din nou loialitatea de necontestat în fața Federației Ruse, amenințând direct Ucraina și Occidentul.
Cecenii sunt gata să lupte ca „forță de infanterie” la ordinele lui Putin și ale Rusiei
Ultima oară ieri, în timpul conferinței de presă anuale pe care Ramzan Kadîrov a susținut-o. Liderul cecen a precizat că cecenii sunt gata să lupte alături de Federația Rusă împotriva Ucrainei și împotriva Occidentului.
„Existența Kievului aduce implicit și existența riscului ca Occidentul să desfășoare baze militare acolo (n.a. – în Ucraina). (…) Sunt convins că președintele nostru (n.a. – Vladimir Putin) nu va permite acest lucru.
Noi, cecenii, suntem gata să acționăm ca forță de infanterie, dislocată oriunde și să îndeplinim fără probleme ordinele”, a conchis Kadîrov, în cadrul conferinței sale anuale, citat de agenția de presă rusă Tass.
Pe de altă parte, în ceea ce privește relația tensionată dintre Federația Rusă și NATO, secretarul general al Alianței Jens Stoltenberg a decis să convoace Consiliul NATO-Rusia pe 12 ianuarie şi este în contact direct cu Moscova.
La mijlocul lunii decembrie, Rusia a prezentat două proiecte de tratate, unul destinat Statelor Unite, celălalt NATO, în care îşi prezintă cererile de obţinere a unor garanţii care să ducă la detensionarea situaţiei.
Aceste documente interzic extinderea NATO, în special către Ucraina, şi limitează cooperarea militară occidentală în Europa de Est şi fostele ţări membre ale URSS fără a impune măsuri similare Rusiei.
