Revolutii si manele
Ieri, pe la 11.30, in Piata Marii Adunari Nationale (PMAN) in fata celor cateva sute de oameni vorbea cineva la un megafon ragusit. Cand l-am vazut pe cel care vorbea, nu-mi credeam ochilor, mi s-a parut ca soarele creeaza jocuri si iluzii optice. Dar nu – cu adevarat vorbitorul era A. Petrencu, iar alaturi de el – exact! – …V. Pavlicenco.
De parca n-ar fi pierdut rusinos alegerile, Petrencu se imbatosa si se invartosa: „Noi nu cedam! Jos comunistii!”. Un sentiment de adanca rusine si deznadejde m-a coplesit. Am plecat de acolo. La moldoveni toate protestele incep ca revolutii si se transforma in manele. Ce nu cedeaza dl Petrencu? Procentul luat de MAE in alegeri? Scria recent intr-un editorial C.T. Popescu ca dintre toate lipsurile la romani, cea mai mare este lipsa rusinii. E un adevar valabil si pentru unii politicienii de la noi. Astfel, daca acestor doi nu le-ar fi lipsit macar o bruma de rusine, nici n-ar mai fi iesit din casa, sa mai dea ochii cu lumea. Ca sa vezi, nu numai ca au iesit, dar au reaparut in fata oamenilor, gata sa „nu cedeze” si sa-i mai conduca o data spre biruinta finala… Mi-e rusine. Mi-e scarba.