Începând cu 13 iunie, Israelul a lansat un atac surpriză asupra Iranului, declanșând un conflict militar major care s-a extins rapid într-o confruntare regională directă, cu implicații globale. Sprijinit masiv de Statele Unite, Tel Aviv a reușit în doar patru zile să dezorganizeze apărarea iraniană, să elimine ținte-cheie din infrastructura strategică a Republicii Islamice și să forțeze regimul de la Teheran să ceară încetarea focului. O umilință geopolitică care zdruncină echilibrul de forțe din Orientul Mijlociu.
Potrivit mai multor surse, inclusiv Wall Street Journal, atacul israelian nu a fost un act unilateral, ci parte a unui plan comun americano-israelian. Președintele Donald Trump a aprobat personal operațiunea, iar cu doar trei zile înainte de declanșarea conflictului, SUA a livrat Israelului 300 de rachete Hellfire — arme care au fost folosite în mod direct împotriva țintelor iraniene.
După lansarea primelor rachete, forțele armate americane s-au implicat activ în război, operând din aer, pe uscat și pe mare pentru a intercepta contraatacurile iraniene. Informațiile deținute de serviciile secrete americane au fost decisive în eliminarea liderilor militari ai Iranului.
Iranul nu e singur în această ecuație. Sau cel puțin nu ar fi trebuit să fie. Rusia, aliatul tradițional al Teheranului, a rămas tăcută, absentă sau complet depășită. Kremlinul nu a intervenit în apărarea Iranului, ridicând întrebări serioase despre capacitatea Moscovei de a-și proteja partenerii strategici. O parte din elitele iraniene consideră deja că Putin a trădat, alții susțin că nu mai are forța să susțină militar o a doua conflagrație globală după Ucraina.
Scopul real al campaniei militare pare a fi regime change, nu oprirea unui program nuclear. 90% dintre victimele atacurilor israeliene susținute de SUA sunt civili, iar evacuarea completă a Teheranului — un oraș cu 10 milioane de locuitori — a fost ordonată direct de Trump. Israelul a declarat prin vocea ministrului apărării că „Teheranul va fi tratat ca Beirutul”, făcând trimitere la distrugerile masive provocate în Liban în 2006.
Această ofensivă nu vizează doar Iranul. Este o piesă într-un plan mai amplu, care urmărește menținerea hegemoniei americane în Orientul Mijlociu, distrugerea Axei Rezistenței (Iran, Hezbollah, Ansar Allah), păstrarea petrodolarului și izolarea Chinei și Rusiei într-un nou Război Rece. Iranul a devenit simbolul unei lumi care vrea să se desprindă de dictatura dolarului și a influenței americane, iar răspunsul Washingtonului a fost previzibil: foc, rachete și destabilizare.
Acum, după doar patru zile de război, regimul iranian cere pace. Dar ce urmează e o nouă realitate geopolitică: Rusia a fost neutralizată, China e amenințată, iar SUA și Israel își joacă ultima carte de imperiu global.
