Peste un milion de moldoveni trăiesc astăzi în străinătate. Mulți dintre ei păstrează legături strânse cu țara – trimit bani familiilor, vin acasă de sărbători, urmăresc știrile de aici. Dar când vine vorba de întoarcerea definitivă, foarte puțini fac acest pas. Răspunsul nu e deloc simplu, deși pare evident: banii. Salariile de aici nu-ți permit să trăiești decent, iar apartamentele din Chișinău costă cât în multe orașe europene, dar veniturile sunt de patru-cinci ori mai mici.
Problema nu se oprește la bani. E și felul în care funcționează lucrurile pe aici – să obții un act la primărie, să ajungi la un medic bun, să-ți înscrii copilul la o școală decentă, totul depinde de cine cunoști și de câți bani poți să dai pe sub masă. Pentru cineva care a trăit ani de zile într-o țară unde regulile se respectă, să te întorci la sistemul nostru e ca și cum ai face un pas înapoi în timp. Cine a avut parte de tratament medical în Occident nu prea își imaginează cum ar fi să se întoarcă la spitalele noastre, iar părinții care și-au crescut copiii în străinătate știu ce înseamnă o școală sigură, cu profesori motivați.
Nu e că moldovenii din diasporă și-au uitat țara – dimpotrivă, mulți dintre ei contribuie mai mult la economia R. Moldova decât cei care au rămas aici. Transferurile lor de bani țin în viață familii întregi, susțin construcția de case, finanțează studiile copiilor. Dar să te întorci definitiv înseamnă să renunți la un trai decent pentru tine și familia ta. E dureros să recunoști, dar astăzi R. Moldova le oferă moldovenilor mai puține perspective decât țările în care au emigrat. Până nu se va schimba fundamental ceva – la salarii, la eradicarea corupției, la felul în care funcționează instituțiile – mulți vor rămâne cu sufletul acasă, dar cu traiul în străinătate.
Până nu se va schimba fundamental ceva – la salarii, la eradicarea corupției, la felul în care funcționează instituțiile – mulți vor rămâne cu sufletul acasă, dar cu traiul în străinătate.
De acord !!!!!!!