Ceea ce observăm în cazul PAS reprezintă un fenomen clasic de transfer de atitudini între obiecte politice asociate. Când un partid se identifică puternic cu un proiect politic – în acest caz, integrarea europeană – eșecurile partidului se transferă automat asupra proiectului pe care îl reprezentă.
Procesul funcționează astfel: cetățenii dezvoltă atitudini negative față de PAS pe baza experienței directe cu politicile acestuia (creșterea prețurilor, deteriorarea serviciilor publice, comunicarea deficitară, calitatea slabă a oamenilor puși în funcții înalte). Prin mecanismul asocierii cognitive, aceste atitudini negative se extind asupra tuturor simbolurilor și conceptelor pe care PAS le revendică ca proprii.
Monopolizarea simbolică și consecințele ei
PAS a aplicat o strategie de monopolizare simbolică a integrării europene, prezentându-se ca unicul reprezentant legitim al acestui proces. Din punct de vedere sociologic, această strategie prezintă riscuri majore:
Vulnerabilitatea monopolului simbolic – când un singur actor politic controlează narrativa în jurul unui concept, credibilitatea conceptului devine dependentă de credibilitatea actorului. Astfel, declinul PAS afectează direct percepția asupra UE.
Polarizarea artificială – monopolizarea creează o falsă dichotomie între „pro-european” (PAS) și „anti-european” (oricine critică PAS), reducând complexitatea integrării europene la o simplă preferință partidistă.
Mecanismele psihologice în joc
Cetățenii care susțineau inițial proiectul european prin PAS se confruntă cu o disonanță cognitivă majoră: promisiunile europene (prosperitate, bună guvernare) contrastează cu realitatea experimentată (scumpiri, incompetență). Rezolvarea acestei disonante se face adesea prin respingerea întregului complex simbolic, inclusiv a UE.
Populația utilizează PAS ca eșantion reprezentativ pentru a evalua ce ar însemna integrarea europeană. Când acest eșantion produce rezultate negative, concluzia generalizată este că integrarea europeană nu funcționează pentru Moldova.
Fragmentarea consensului pro-european
Înainte de PAS, existau multiple grupuri sociale care susțineau integrarea europeană din motive diferite. Monopolizarea acestui proces de către un singur partid a dus la fragmentarea acestui consens, creând o polarizare artificială în jurul unei problematici care ar trebui să fie supra-partizană.
Fenomenul cel mai periculos este că preferințele geopolitice ale cetățenilor încep să se alinieze cu identitatea lor partidistă, nu cu evaluarea rațională a intereselor naționale. Astfel, dacă nu îmi place PAS, încep să nu îmi placă nici UE.
Din perspectiva sociologiei politice, PAS exemplifică perfect pericolele capturării simbolice a proceselor societale importante. Partidul a transformat integrarea europeană din proiect național în proiect partidist, creând o vulnerabilitate structurală care poate afecta pe termen lung orientarea geopolitică a țării.
Acest caz demonstrează importanța pluralismului reprezentativ în promovarea proiectelor strategice naționale. Când un singur actor politic monopolizează narrativa, eșecurile sale pot compromite întreg proiectul, chiar dacă proiectul în sine rămâne valid și necesar pentru societate.
